Principiul cotelor nu exclude principiul meritocraţiei, ba dimpotrivă. Domnul Antonescu este in eroare

29 august 2011   |  36 comentarii

Recent, Crin Antonescu a declarat la şcoala de vară a tinerilor liberali că partidul pe care îl conduce nu este de acord cu introducerea cotei de gen pentru alegerile locale şi generale. Domnul Antonescu a invocat  „principiul meritocraţiei” – liberalii ar face abstracţie de sex atunci când vine vorba de politică, iar femeile ar fi consistent reprezentate în fruntea partidului. În plus, ideea cotelor ar fi o idee socialistă, iar „femeile liberale vor să acceadă în poziţii importante politic pe orice alte criterii decât acela ca le-a lăsat Dumnezeu femei şi nu le-a nenorocit să fie bărbaţi”.

Păcat însă că vorbitorul nu s-a documentat mai bine înainte să se exprime în legătură cu un subiect pe care, în mod evident, nu-l stăpâneşte nici măcar aproximativ. Or, egalitatea de sanse, ca principiu fundamental al drepturilor omului, nu tine nici de ideologia stangii, nici de cea a dreptei. Mai mult de atat, domnul Antonescu se grabeste sa vorbeasca in numele femeilor inainte de a asculta vocea lor.

Necesitatea ca partidele politice să respecte o cotă minimala de gen in randul candidatilor nu este o idee socialistă. „Principiul cotelor” nu exclude „principiul meritocraţiei”, ba dimpotrivă. În fine, nu trăim într-o lume perfectă, starea de fapt putând fi oricând îmbunătăţită. Nu cred că ultima afirmaţie are nevoie de argumente. Aş dori în schimb să insist asupra primelor două puncte. Deşi reprezintă mai bine de jumătate din populaţia ţării, femeile sunt slab reprezentate în politica românească de nivel mediu şi înalt. Cu cele sub 10% femei in Parlamentul Romaniei sau 3% primari de gen feminin suntem foarte departe de media globala, ce sa mai vorbim de media europeană. In acest sens oricine poate consulta raportul global al discriminarii de gen care se publica anual si unde Romania este pozitionata foarte, foarte deficitar. Faptul nu se datorează lipsei de competenţe a femeilor din România (sper că domnul Antonescu este de acord) sau lipsei lor de interes pentru viaţa politică, ci presiunilor suplimentare, prejudecăţilor, discriminării, mediatizării deficitare, accesului limitat la fonduri şi aşa mai departe. Corectarea a ceea ce eu consider o discriminare vădită nu ţine de „stânga” sau de „dreapta”, ci este recomandată într-o democraţie reprezentativă.

Or, este inadmisibil ca reprezentarea politică să depindă strict de voinţa unui grup restrâns, care stabileşte criteriile (acele „orice alte criterii” despre care vorbeşte mândru domnul Antonescu) şi ia deciziile. O lege a cotelor minimale de gen in randul candidatilor nu face altceva decat sa dea o sansa femeilor si sa rupa dependenta lor de vointa exclusiva a acelui numar foarte mic de domni care decid in politica romaneasca. Dependenta de o lege mi se pare mult mai echitabila decat dependenta de vointa unor domni.

Vorbele frumoase şi bunele intenţii nu sunt suficiente, în nici un caz într-o lume atât de anapoda aşezată ca a noastră. Este nevoie de lege pentru ca lucrurile să se schimbe, de o lege care să fie respectată de toată lumea. Asta nu înseamnă că femeile ar fi promovate pe alte criterii decât cele de merit (cine ne opreşte să promovăm perfromerele?) sau că profesionişti ar fi înlăturaţi pe criterii de gen, ci că s-ar crea condiţii echitabile de activitate politicienelor competente. Pentru că de fapt introducerea unei cote de gen pentru alegerile locale şi generale reprezintă o excelentă oportunitate de primenire a unei clase politice care nu încetează să ne dovedească, zi de zi, cât de mare nevoie ar avea să se înnoiască. Mai multe femei de calitate în politică ar aduce, sunt convinsă, măcar o sporire a calităţii discursurilor politice, de pildă ale celor rostite pe la diverse şcoli de vară.

Sa invoci meritocratia pentru a limita accesul femeilor in politica in functii de decizie este un caz clasic de discriminare, pentru ca „meritele” nu sunt apanajul exclusiv sau majoritar al barbatilor. Milenii intregi de ura de gen au considerat femeile slabe si barbatii puternici – si ma refer la fateta intelectuala. „Slabiciunea” femeilor este invocata de toti misoginii (inclusiv de femeile misogine) si este un argument calificat, deja, de istorie, ca fiind abject. Ca femeile sunt mai aproape de natura, iar barbatii de ratiune este un postulat tot al discriminarii de gen. Celalalt „argument” istoric al discriminarii este cel al „puritatii” femeilor, sens in care ele sunt tinute departe de spatiul public – de decizie – pentru a nu fi contaminate de „relele” politicii. De aceea, reperele morale nu au ramas barbatilor, care sa stabileasca cine este „bun” si „merituos”, pentru ca, la un moment dat, nu a mai existat nicio „buna” sau „merituoasa”.

Domnul Antonescu, legat profesional de stiinta numita ISTORIE, potrivit propriului CV, ii repeta greselile. Repetarea greselilor istoriei – este inca un motiv pentru care domnul Antonescu este incapabil sa faca istorie, consolandu-se numai doar sa vorbeasca din trecutul cavernos. Aceasta nu ii iarta pozitia, dar ne da explicatia superficialitatii sale – Antonescu atat stie, atat poate.

Presupunand ca domnul Antonescu ar avea totusi dreptate, stabilind suprematia principiului meritocratiei in decizia politica, si ca prezenta femeilor in Romania este de sub 10% in Parlamentul Romaniei, comparativ cu cele peste 51% femei in totalul populatiei, „trebuie ca femeile din Romania sunt foarte proaste, spunea anul trecut doamna profesoara Mihaela Miroiu la o dezbatere de profil pe care am organizat-o la ISP. Cat de departe poate sa fie domnul Antonescu de dreptate!

In final, admit ca nu as agrea defel nici un Parlament al Romaniei cu 90% femei si doar 10% barbati sau 97% primarite si doar 3% primari. As lupta pentru acelasi drept fundamental al egalitatii de sanse si al corectei reprezentari a intereselor tuturor cetatenilor si cetatenelor. Pe cele din urma le neglijam cu mult prea multa usurinta si nu ne obosim nici macar sa le ascultam inainte de a emite raspunsuri publice.

Vocile lor se aud intr-o dezbatere publica pe care am lansat-o in acest an pe portalul www.femeileinpolitica.ro. si care sunt in total dezacord cu afirmatia domnului Antonescu.