Care este soluția în ‘dosarele Panama’?

6 aprilie 2016

În scandalul ‘dosarului Panama’ soluția este transparența fiscală și interzicerea tuturor tranzacțiilor financiare ale statelor membre cu țările netransparente. Are România curajul să vină cu această propunere în Uniunea Europeană? Are curajul Uniunea Europeană să trântească taurul evaziunii fiscale de coarne? A sosit timpul să aibă! Soluția trebuie să fie europeană. Ideal ar fi un acord global.

Recentul scandal al dosarelor Panama demonstrează încă o dată că economia subternă este peste tot, că este nedreaptă față de cetățeni și față de companiile care plătesc corect taxele. Economia subterană este enormă și foarte costisitoare. Economia subterană este o capcană socială. Varietatea metodelor de spălare a banilor depinde de imaginația celor care fac uz de astfel de operațiuni, Practic, cei mai buni jucători sunt aceia care știu toate regulile jocurilor și care fac aceste reguli.
Conturile off-shore parchează peste 18,5 trilioane de dolari, din ultimele estimări disponibile. În Uniunea Europeană, economia subterană a fost estimată de OECD la aproximativ 3,4 trilioane de euro, în anul 2015, din care 46 de miliarde de euro doar în România. Veniturile cu multe zerouri obținute din economia subterană sunt adeseori parcate sau ascunse în paradisurile fiscale opace.
Soluții există pentru aceste economii paralele, pentru sistemele bancare paralele sau din umbră, pentru tranzacțiile financiare ascunse la nivel global în paradisurile fiscale. În Uniunea Europeană se putea cere transparența fiscală obligatorie a paradisurilor fiscale și pâna acum, dar nu s-a vrut. La fel la nivelul instituțiilor globale. Nici nu mă mir că nu s-a vrut, când văd premieri și oficiali de prim rang implicați în afacerile din paradisurile fiscale.
Standardele internaționale nu revolvă singure problema, ci obligația de transparență fiscală, de comunicare obligatorie între paradisurile fiscale, jurisdicții diferite și celelalte state.
Legislația noastră nu interzice în niciun fel înființarea de către cetăteni/rezidenți români a unor companii în Panama sau în oricare alt paradis fiscal. Prin acest termen înțelegem state fără impozit pe profit/venit sau cu impozite foarte mici și lipsite de transparență fiscală. În România au fost înregistrate aproximativ 1500 de societăți cu participare străină la capital provenit din state precum Insulele Virgine Britanice (383), Panama (236), Insulele Bermude (200), Gibraltar (69), Seychelles (48) etc, conform ultimelor date oficiale ale ONRC.
În România nu avem nici măcar obligația de a raporta autoritătilor fiscale înființarea unor astfel de companii sau BNR-ului astfel de conturi deschise afară. E timpul ca legiuitorul român să fie interesat de introducerea unor astfel de obligații de raportare. Pe plan internațional, sunt state care au implementat astfel de obligații de raportare, cunoscute ca CFC rules – Controlled Foreign Corporations. OECD a venit la sfârșitul anului trecut cu recomandări clare pentru aplicarea eficientă a acestor reguli. SUA au aplicat acordul FATCA: http://www.andreeapaul.ro/stadiul-negocierilor-si-al-punerii-in-aplicare-a-acordului-bilateral-de-colaborare-pentru-implementarea-prevederilor-fatca/
Consider obligatorie analiza modului în care fondurile au fost acumulate în astfel de companii off-shore:
– Se poate pune problema de profituri exportate prin prețuri de trasfer dacă fondurile au fost obținute de la companii românești afiliate sau dacă companiile au fost interpuse pe un lanț tranzacțional, în scop fiscal exclusiv.
– Se mai poate pune problema și cu privire la realitatea tranzacțiilor, în special dacă vorbim de consultanță și de comisioane plătite de firme românești. ANAF poate face controale pentru a verifica respectarea legislației, la nivelul companiilor românești care au avut relații comerciale cu companii din Panama sau din alte paradisuri fiscale.
– Se poate pune problema modului în care sunt folosite de către cetățeni/rezidenți români fondurile din astfel de companii. Banii folosiți sau retrași în scop personal trebuiau declarați în România și se datora impozit pe dividend. Dacă nu au fost declarați, vorbim atât de impozite, dobânzi si penalități, cât și de evaziune fiscală.
– De asemenea, persoanele ar trebui urmărite unde au rezidența fiscală. De exemplu, sunt oameni mari de afaceri, români care vin des prin România, dar care declară că sunt rezidenți fiscal în Monaco. A urmărit cineva de la fisc câte zile stau în România într-un an?
Pe data de 5 aprilie am cerut audierea parlamentară a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și a ANAF în legătură cu acțiunile naționale care se impun în urma dezvăluirilor din ‘dosarele Panama’ în Comisia de buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților. Aceste două instituții sunt direct responsabile pentru monitorizarea tranzacțiilor financiare suspecte și fiscale. Colegii mei au acceptat și au votat în unanimitate. Foarte probabil, săptămâna viitoare, marți, vor avea loc aceste audieri.