Companiile de stat, bata-le vina, dupa alocatiile pentru copii sau pentru persoanele cu handicap!

10 mai 2010   |  151 comentarii

Nimeni nu mai are rabdare sa asculte argumente si sa fundamenteze deciziile care se impun acum. Presa se grabeste sa declare ca sunt impozitate sau scazute alocatiile copiilor, ale persoanelor cu handicap, ca nu vor fi expuse si companiile de stat la diminuarea salariilor cu 25%. Fals! Au rostogolit stiri absurde. Bagam oamenii in boala. Pentru aceasta iresponsabilitate cine plateste?

Logica impune conformarea companiilor de stat la efortul de diminuare a salariilor, dar trebuie sa gasim parghia potrivita prin care se poate face acest lucru pentru ca au bugete proprii si se autofinanteaza. Asta nu inseamna ca nu pot genera profituri mai mari pe care sa le verse in bugetul statului. Asa ar fi corect! Decizia cu privire la modul de aplicare se va lua in sedinta de guvern.

Directorii companiilor de stat o pot face voluntar, convocand Consiliile de Administratie, in care statul este actionar majoritar, si unde sa se voteze un nou buget pe anul in curs care sa includa reducerea salariilor cu 25%, cum bine sugera si un vizitator al acestui blog. E nevoie de multa vointa si o reclamam cu hotarare.

Taxa de solidaritate este o alta portita de solutionare, care sa impoziteze masiv veniturile obtinute peste un anumit nivel in companiile de stat. E de gandit! A umbla insa cu cote diferentiate de impozitare imi pare chiar si in aceste conditii o solutie mai putin oportuna decat diminuarea procentuala sau limitarea maximala a veniturilor obtinute de catre salariatii din companiile de stat.

Acest Fond l-as alimenta, mai degraba, cu darnicia politicienilor. Altfel, solidaritatea sociala este o iluzie. Mi-as dori ca toti politicienii, indiferent ca sunt la guvernare sau in opozitie, care isi permit, sa contribuie la Fondul Solidaritatea. Nu cred ca abuzez aici de ratiunile populiste. Din contra, am convingerea ca decidentii politici care s-au perindat la guvernare poarta mare parte din responsabilitatea pentru deciziile care s-au luat in ultimii ani si care au construit acest sistem public slab performant, un stat roman asistential social care a premiat nemunca. Absenta vigilentei de a economisi in vremuri bune pentru a ne adaposti mai rapid si mai putin costisitor de dintii ascutiti ai crizei economice – care ne toaca acum veniturile salariale si pensiile – trebuie balansata acum cu responsabilitate si cu empatie sociala. Sper ca in viitor aceasta lectie auto-aplicata sa ne potoleasca inclinatiile de a abuza irational de instrumentele guvernamentale interventioniste. Evident, ar fi mult mai agreabil si de bun simt sa se faca acest lucru fara prea mult tam-tam mediatic. Ar fi parte din bunul simt pe care il inteleg eu in aceste vremuri dificile.

Iata prevederile scrisorii de intentie: aici.