Dependenta anti-concurentiala la insulina

In martie 2008 s-a finalizat o investigatie a Consiliului Concurentei cu privire la sistemul de aprovizionare nationala cu insulina. Investigatia a pornit de la o cercetare pe care am realizat-o in anul 2005, pe cand eram experta la Departamentului de Politici Economice si Sociale al Administratiei Prezidentiale, si pe care am publicat-o in Romania Libera (iunie 2005, Romania libera sau Directorul National de Medicina).

Cercetarea semnala incalcarea de catre Ministerul Sanatatii a regulii de organizare a licitatiilor nationale pentru achizitiile de insulina in cadrul Programului National pentru Diabet (licitatiile nu s-au mai tinut dupa 2003). De asemenea, Consiliul Concurentei a constatat incheierea unei intelegeri anticoncurentiale pentru care a amendat companiile Eli Lily Export Elvetia, A&A Medical, Relad Pharma si Mediplus Exim (detalii aici).

In cercetarea realizata semnalam, de asemenea, ca bugetul national alocat tratamentului bolnavilor de diabet exprimat in dolari s-a triplat, in timp ce numarul pacientilor beneficiari a crescut cu doar 22%. Discrepantele apar in principal datorita faptului ca diabetologii recomanda medicamente scumpe, din ultima generatie de insulina, care insa au efecte terapeutice identice cu cele din generatia a doua, dar semnificativ mai ieftine. Argumentul Comisiei de Specialitate din cadrul Ministerului Sanatatii la aceasta problema a fost ca bolnavul de diabet merita produsul de cea mai buna calitate de pe piata internationala, semnaleaza Dragos Comache de la Hotnews, care a pus cap ca cap intreaga situatie.

O alta problema ridicata de cercetarea mea era chiar ineficienta sistemului de licitatie nationala pentru achizitia publica a insulinei. Pana in 2003, fiecare unitate sanitara avea alocat un buget pentru achizitia de medicamente, aceasta facandu-se prin licitatie electronica in functie de necesarul estimat de catre fiecare coordonator de program, in limita sumelor alocate. In 2003, prin introducerea procedurii de achizitie publica prin licitatie la nivel national s-a urmarit reducerea costurilor terapiei per pacient, evitarea dificultatilor in aprovizionarea cu medicamente si controlul cantitatilor de medicamente achizitionate, pentru a evita depasirile bugetului alocat la nivelul spitalelor. In practica, centralizarea solicitarilor de medicamente si a cheltuielilor din teritoriu s-a tradus intr-o crestere a preturilor unitare medii ale insulinei livrate pe piata cu 10-20%, si in concentrarea pietei la trei producatori: Eli Lilly, Aventis si Novo-Nordisk. Documentul redactat in anul 2005 (detalii aici) recomanda descentralizarea pietei nationale a insulinei prin introducerea licitatiilor electronice la nivel regional sau chiar judetean, ceea ce ar fi putut elimina concentrarea puterii in mana catorva ofertanti.

Mai multe detalii aici.