Despre Bratislava și post-Bratislava: Să ne prezentăm în fața UE la un permanent proces de negociere și neîntreruptă promovare a specificităților noastre economice

Poziția președintelui Iohannis la Bratislava a fost tranșantă în privința gândirii și re-gândirii rolului UE. Piață unică. Transparență și comunicare între țările europene. Iar România trebuie să livreze prosperitate și securitate Europei. Absolut corect. 

Eu aș vrea să mă refer la idea de prosperitate pe care țara noastră ar trebui să o adauge „corului țărilor Europei”.

Foarte mulți pufnesc a neîncredere când aud de România care ar putea produce/adăuga/livra ceva restului Europei. 

Mulți europeni. Și, din nefericire, dar specific nouă, și mulți români.

Ce ar putea DA România Europei? Adică: Securitate, poate. Prosperitate? România cu problemele ei? Nu are cum. Ei bine, se poate. 

Se poate și în fapt acest lucru se petrece chiar acum.

Avem un specific economic, avem un specific industrial, comercial, agricol, turistic. Toate aceste lucruri produc SPECIFIC către terți, inclusiv către Europa. Poate nu ne dăm seama de acest lucru trăind în chiar miezul acestui specific – suntem în pădure și nu vedem pădurea de copaci.

Dar. Dacă întrebi oameni de pretutindeni – și cu toții avem experiențe de tipul acesta, care ne surprind plăcut – poți vedea cum există categorii întregi de „specific românesc” pozitiv. Și asta chiar dacă eliminăm din discuție turismul, tradițiile, artizanatul.

Mobila, produsele textile, anumite construcții industriale – vezi producția de subansamble din diferite industrii, armamentul etc. (știați că la șantierul naval din Galați se produce spărgătorul de gheață al statului australian?), multe produse alimentare – de la vin sau ape minerale la brânzeturi sau conserve sunt apreciate în multe locuri din lume. Serviciile IT sunt un miracol care a fost generat după revoluție de românii care au introdus în țară rețeaua de fibră optică și de poziționarea geografică ideală pentru serviciile de Internet (în Europa de Est, la egalitate de fuse orare între Statele Unite și Asia).

Mulți străini știu aceste lucruri. Noi nu realizăm aceste lucruri, sau ne gândim că este „prea puțin”.

Nu este adevărat. Avem o voce distinctă în „corul european” – iar la această voce se adaugă și valorile nemateriale pe care le menționam mai sus – folcorul, muzica, tradițiile etc.

Ce nu avem – și acest lucru ar trebui să intre cu prioritate în vederea Guvernului, Parlamentului și Președinției – este o politică de susținere și de promovare a specificului nostru economic. Noi nu avem o asemenea politică – pentru asta trebuie întreprinse acțiuni de moment. Dar, din nefericire, nici Uniunea Europeană nu exagerează cu o asemenea distincție pe specificuri economice naționale ale țărilor membre.

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc – organizația C.A.E.R. a țărilor socialiste (nume odios), specialist în planificare centralizată ne „repartizase” încă din anii ’60 specificul agricol și de extracție al resurselor naturale. Dej și Ceaușescu (nume odioase respectiv) au făcut eforturi pentru a contrazice ce ni se planificase în acel cor al statelor socialiste și au planificat la rândul lor o industrializare forțată a României.

Rezultatele s-au văzut. Calea planificării din exterior nu a fost bună; calea planificării naționale nici atât.

Care este atunci soluția salvgardării specificului nostru economic?

Cred că soluția este, ca în lumea, ca în piața liberă, una de mijloc.

Trebuie să instituim (verbul acesta vine de la substantivul „instituții”!) mijloace concrete de susținere a economiei naționale specifice.

Creditare, scutiri de taxe, promovare. Toate acestea, cum sugeram, prin acțiunea unor instituții (la rândul lor specifice) – Banca Națională, ministere, asociații pe diferite ramuri economice, ambasade etc.

Cu toate lucrurile stabilite clar la nivel național – ramuri economice prioritare, planuri de susținere, promovare și dezvoltare pe mai mulți ani etc. – trebuie să ne prezentăm în fața UE la un permanent proces de negociere și neîntreruptă promovare a specificităților noastre economice. Acest proces complex, intern și european, de susținere al specificului României trebuie să devină o prioritate a noastră. „Suntem un actor relevant în blocul comunitar european, care a beneficiat semnificativ de apartenența sa la Uniunea Europeană în ultimii zece ani:

– România este a șaptea națiune europeană ca populație și contribuie cu 1% la PIB european, cu 4% la populaţie, cu peste 5% ca teritoriu, cu 1,3% la investiţiile totale, cu 0,8% la intrările de investiţii străine directe, cu 0,6% la cheltuielile publice cu asistenţa socială, cu sănătatea și cu educația, respectiv cu 0,5% la sosirile de turişti străini.

– Cel mai clar avantaj al integrării României în UE îl reprezintă eliminarea barierelor comerciale, ceea ce a dus la o intensificare a schimburilor comerciale intra-comunitare. În urma aderării României la UE, continuăm să importăm mai mult decât exportăm în interiorul pieței interne unice, dar acest deficit comercial s-a micșorat de la 15,26 miliarde de euro în anul 2007, la 8,34 miliarde de euro în anul 2015 în comerțul intra-comunitar. Demontez, așadar, mitul că “România este doar o piață de consum a UE”, respectiv pentru faptul că România poate deveni inima creativităţii Europei, gazdă şi sursă majoră de investiţii.

– România este una dintre cele mai atractive economii europene din punct de vedere fiscal, cu a 3-a cea mai redusă cotă a impozitului pe venit, al 6-lea cel mai mic impozit pe profit, al 5-lea cel mai mic TVA din UE-28, iar în ceea ce priveşte contribuţia la asigurările sociale ţara noastră se situează la mijlocul clasamentului în rândul statelor din Uniunea Europeană.” (1)

De fapt aceasta este identitatea noastră, aceasta este soluția noastră concretă pentru „prosperitatea” europeană și națională.

(1) În curs de apariție în capitolul „Rolul României în UE”, autor Andreea Paul, într-un volum colectiv al catedrei de Relații Economice Internaționale, ASE.