Dezechilibrele macroeconomice europene sub lupă
În cei 10 ani de existență a Uniunii Economice și Monetare, diferențele economice semnificative între statele membre au fost mascate și trecute în plan secund de către liderii europeni, decontate însă din plin de către cetăţenii expuşi la măsuri ulterioare de austeritate. Eficiența și suficiența criteriilor de convergență nominală stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ca principale condiții de aderare la zona euro, au fost zdruncinate de evoluțiile economice din ultimii ani. Decalajele existente între statele din zona euro au fost plasate în centrul atenției de actuala criză internațională, care a adâncit problemele financiare și dezechilibrele macroeconomice în țările mai slab performante.
Chiar și în momentul de față, liderii europeni recunosc doar parțial existența unei Uniuni Economice și Monetare cu două viteze, ignorând cauzele accentuării decalajelor între nucleul dur al zonei euro și periferie. Decidenții politici europeni au înțeles în final importanța rezolvării cauzelor decalajelor și ale dezechilibrelor în zona euro și au acționat. Mulţi vor spune insuficient, dar au acţionat. S-a construit, în sfârşit un mecanism preventiv de monitorizare și de alertă pentru statele europene.
Mecanismul de alertă are ca instrument principal de analiză un tablou de bord construit pe baza a 10 indicatori macroeconomici. Ei surprind atât dezechilibrele externe și de competitivitate, cât și pe cele interne, stabilind pragurile orientative care servesc drept niveluri de alertă. Orice abatere a indicatorului de la intervalul de variație stabilit semnalează riscuri majore.
Primul raport anual al Comisiei Europene privind mecanismul de alertă a fost publicat în 14 februarie 2012 şi identifică 12 state membre ale UE cu riscuri macroeconomice care impun analize aprofundate: Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franța, Italia, Marea Britanie, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria. Statele care beneficiază de un program de asistență financiară din partea UE și a FMI – România, Grecia, Irlanda și Portugalia – se află deja sub o supraveghere economică consolidată.
Tabloul de bord subliniază pierderea de competitivitate și riscurile de apariție a unor dezechilibre în economiile europene mai puțin performante în ultimul deceniu.
În Irlanda, de pildă, prețurile locuințelor au crescut cu 55% înainte de declanșarea crizei internaționale, semnalul supraîncălzirii sectorului imobiliar. Datoria privată s-a dublat, atingând în anul 2010 cel mai mare nivel din UE, de 341% din PIB, iar salariile au crescut anual cu cel puțin 10% până în anul 2009.
Grecia a înregistrat deficite comerciale ridicate și a cheltuit mult peste veniturile disponibile, ratând în mod constant intervalele de variație pentru exporturi și datorie publică. Datoria publică a crescut de la 104% din PIB în anul 2001, la 145% din PIB în anul 2010, situându-se în prezent la nivelul de peste 160% din PIB. În plus, rata șomajului a fost în jurul valorii de 10% începând cu anul 2001. Așadar, situația precară a economiei elene nu se cunoaște de ieri, de azi, ci au existat semnale clare, dar neglijate, pe întreg parcursul ultimului deceniu.
Aceleași probleme le are și Portugalia, cu deficite comerciale ridicate și un nivel foarte mare al datoriei private, ce o clasează pe locul 3 în UE, după Irlanda și Cipru.
Tabloul de bord indică și evoluția economiilor puternice. În cei 10 ani de existență a Uniunii Economice și Monetare, Austria nu a atins niciodată limita datoriei publice, de 60% din PIB – acesta fiind și unul din criteriile de convergență nominală. În schimb, Germania a ratat-o în 9 ani, iar Franța în 8 ani, accentuând caracterul mai mult conceptual decât practic al criteriilor de la Maastricht, incluse și în Pactul de Stabilitate și Creștere. În plus, Franța a ratat constant criteriul dinamicii cotelor de piață ale exporturilor, pierzând teren în fața celorlalte țări an de an, începând cu anul 2001.
Analiza celor 10 indicatori la nivelul anului 2011 relevă faptul că România nu are dezechilibre macroeconomice interne, încadrându-se în parametrii economici propuși, dar identifică două potențiale dezechilibre externe și de competitivitate. Primul este deficitul de cont curent, ca medie a ultimilor trei ani, de -4,1% din PIB, ușor sub limita inferioară a intervalului de variație de -4% și +6%. Cel de-al doilea este poziția investițională netă de -63% din PIB care ne plasează dincolo de pragul maxim admis de -35% din PIB.
În acest context, mecanismul de alertă cu privire la dezechilibrele care apar la nivelul economiilor europene este mai mult decât binevenit.
Existența unui astfel de mecanism pe parcursul ultimului deceniu ne-ar fi protejat de împrumuturi şi de speculaţii aiuritoare, de măsurile brutalele de austeritate şi ar fi redus semnificativ impactul crizei internaționale asupra ţărilor europene.
În prezenţa acestui mecanism european de alertă, românii vor fi mult mai bine protejaţi de măsurile economice greşite, populiste şi politicianiste.
Prevederile celui de-al doilea acord de salvare a Greciei
Miniştrii de finanţe din zona euro au aprobat cel de-al doilea acord de salvare a Greciei, în valoare de 130 miliarde euro, având ca obiective sustenabilitatea datoriei şi restabilirea competitivităţii.
Grecia a iniţiat deja o serie de măsuri apreciate în cadrul Eurogrupului. Este vorba, în primul rând, de implementarea unui mecanism pentru o mai bună urmărire şi monitorizare a împrumuturilor oficiale şi a fondurilor interne destinate plăţii datoriei. În al doilea rând, Grecia şi-a luat angajamentul introducerii unei dispoziţii în legislaţie şi ulterior în Constituţie prin care plăţile destinate serviciului datoriei au prioritate.
Autorităţile elene au ajuns la o înţelegere cu sectorul privat în privinţa conversiei obligaţiunilor guvernamentale greceşti deţinute de investitorii privaţi. Acest acord are ca efect scăderea cu 53,5% a valorii nominale a obligaţiunilor deţinute.
Zona euro sprijină activ Grecia. Profiturile generate de obligaţiunile greceşti deţinute de Banca Centrală Europeană vor fi cedate băncilor naţionale din zona euro şi mai apoi redistribuite către statul elen pentru a îmbunătăţi sustenabilitatea datoriei publice. Toate statele din zona euro au convenit o reducere suplimentară, retroactivă, a ratelor dobânzii pentru Facilitatea de Împrumut acordată Greciei. În plus, guvernele statelor membre care deţin obligaţiuni elene în portofoliul băncilor centrale se angajează să transmită Greciei o sumă egală cu veniturile ce se vor obţine din acest portofoliu până în 2020. Impactul estimat al ultimelor două măsuri va fi o reducere a datoriei publice elene de la 145% din PIB în anul 2010 la 120,5% din PIB în anul 2020.
Comentarii 7
Cum îmi place mie… cu cifre. 😀
„Zona euro sprijină activ Grecia…Autorităţile elene au ajuns la o înţelegere cu sectorul privat…”
Vaaai ce gluma buna. :))
Parlamentul a votat pentru austeritate. Dar a votat degeaba.
Duminica, cu aproape doua saptamani in urma, aproape de miezul nopții, după certuri si demisii ale unor miniștri, Parlamentul grec a votat in fine masurile de austeritate cerute de către Uniunea Europeana. Grecia trebuie sa dea 14.5 miliarde de euro (in baza unui împrumut mai vechi) si nu are acești bani. Asta înseamnă faliment oficial.
UE a promis ca o va ajuta sa-si mai rostogolească datoriile si ca va plăti ea acești bani, daca grecii or sa-si scadă nivelul de trai (de pilda, li s-a cerut sa renunțe la al 13-lea si al 14-lea salariu). Guvernul si parlamentul au fost de acord, după multe certuri.
Dar aprobarea Parlamentului e degeaba! De ce? Pai uitați-va la televizor: degeaba votează Parlamentul legi de austeritate, daca populația nu vrea sa le aplice. Agenția Reuters spune ca grecii au incendiat luni noaptea sedii de bănci, magazine, cinematografe, blocuri de locuințe.
Grecia se va scufunda in haos.
Cine spera ca lucrurile sa se liniștească rapid in Grecia, spera degeaba. După ce ani de zile ai învățat un popor cu pomana, după ce i-ai dat nas si i-ai spus ca el are “dreptul” sa își stabilească singur salariul (prin vot), degeaba ii spui brusc acum ca economia cere sacrificii si ca tara nu mai are bani.
Masele populare nu au o gândire logica; pana si aritmetica simpla e peste puterea lor de înțelegere. Oamenii știu doar un lucru: daca pana acum s-a putut, acum de ce nu se mai poate?
După Grecia urmează Romania. Italia. Franța. Întreaga Europă.
Grecia nu este nicidecum o situație unica. Nu e nici măcar cazul cel mai grav. Prăbușirea Italiei va fi mult mai grava – atât pentru Uniunea Europeana cat si pentru economia globala. Nimeni nu va scăpa neatins: nici SUA, nici măcar China sau India. Cat despre Romania, ea se afla la doar câteva luni distanta de Grecia. Grecia trebuie sa scoată din buzunar 14 miliarde si nu are bani; Romania trebuie sa scoată anul acesta 16 miliarde si nici ea nu are bani.
Crede cineva ca Germania o sa dea bani si grecilor, si romanilor, si portughezilor, si spaniolilor, si italienilor, si irlandezilor, si francezilor? Pai n-au cum! Chiar daca ar fi Germania de 10 ori mai bogata. Cine crede asta, nu e nici măcar optimist: e pur si simplu nebun!
Ați văzut vreodată o avalanșa de stânci? Ați văzut cum începe sa se rostogolească mai întâi o piatra, după care alta si alta, după care dezastrul devine de neoprit? Exact asta se întâmpla acum in economie.
Când vorbim de vina si responsabilitate, cauzele sunt mai importante decât efectele. Iar cauza corupției oficiale este toleranta oamenilor. Ce puteau sa facă oamenii? Sa iasă in strada la primul scandal de corupție. Sa-l linșeze pe primul politician corupt: următorul s-ar gândi de doua ori înainte sa fure.
Care e soluția?
Asta e întrebarea favorita a imbecililor de la guvernare. Cu întrebarea asta, ei spera sa arate ca nimeni nu s-ar fi descurcat mai bine in locul lor, pe asemenea criza. Si nu mă refer doar la imbecilii romani: exact aceeași întrebare o pun la televizor si guvernanții greci, americani, francezi, italieni etc. (Însa nu si polonezii, germanii sau britanicii, care știu foarte bine ce-i aia reforma si chiar au aplicat-o deja).
Iar răspunsul e simplu: nu mai exista nici o soluție. In 2008, 2009, chiar 2010, ar fi existat: terapia de soc. Dar ați reușit sa faceți praf tot, sa risipiți toate resursele, sa ardeți toate podurile. Ați reușit sa creșteți datoria publica la un nivel nemaiîntâlnit in istorie si imposibil de susținut.
Acum nu mai e posibila nici o terapie de șoc. Acum economia se prăbușește necontrolat, iar voi sunteți prinși in ea, până la final.
Nici un guvern corupt nu va reuși vreodată sa facă reforma.
Acum de pilda, când Romania este sub zăpezi, guvernul roman le spune oamenilor sa se descurce singuri la greu. Ar fi un indemn corect daca statul roman n-ar lua firmelor 80% din cât câștigă. Nu poți sa fii socialist când e vorba de luat taxe, dar capitalist când e vorba de obligațiile statului. Asta nu mai e nici politica de stânga, dar nici de dreapta: e politica de alba-neagra. Daca încerci așa ceva, oamenii or sa-si dea seama ca nu ești nici liberal, nici socialist: ci doar escroc. Si te trezești cu ei in cap, ca grecii in piața Syntagma. Atena arde acum, nu din pricina masurilor de austeritate: ci a neîncrederii profunde a populației in clasa politica.
Nu poți sa conduci poporul prin desert ca Moise, in timp ce tu le furi din buzunare ca Terente. Le-ați dat oamenilor populism? Acum va iese populismul pe nas!
Primul ministru proaspat numit da semnalul de lupta impotriva evaziunii.
Desi diversi politruci, pusi sa transmita mesaje pe canalele media, mereu afirma ca nivelul evaziunii fiscale este extrem de ridicat nu exista evazionisti mari prinsi, judecati si arestati iar prejudiciul recuperat. De 20 de ani. Ar fi bine ca România sa fie tara lui Popescu, vecinul evazionist. Dar de fapt e tara lui Ponta, Antonescu, Iliescu, Băsescu, Videanu, Udrea, Tăriceanu, Năstase. Care n-au făcut evaziune in viața lor, nici măcar un leu. Firmele de partid, va asigur, își plătesc impozitele cu sfințenie. Ca oricum nu plătesc de la ele: plătesc din banii fraierilor. După care îndeamnă oamenii sa-si achite cuminți taxele si impozitele oferind chiar si discount la platile in avans.
Singurii beneficiari ai taxelor românilor sunt nemernicii din partide (cu firmele lor) si unii bugetari, cu totii, sudati de banii publici. Ei sunt singurii care cer si insista pentru plata impozitelor, ca fără banii sectorului privat sunt morți de foame in trei zile. Repet: singurii!
Nu exista pe lumea asta nici un patron sănătos la cap, care sa plătească impozitele cu sufletul ușor si cu cugetul împăcat. Dovada ca si companii imense, ca Google, au găsit metode sa ocoleasca fiscul american.
Foarte curând, România va fi obligata sa trăiască doar din cat produce. Adio împrumuturi!
Bugetul o sa scadă brusc la 6 miliarde de euro, in loc de 36 de miliarde cat se toca pana acum. Deci toate cheltuielile se reduc de 6 ori: pensiile scad cu 80%, numărul bugetarilor scade si el cu 80%, la fel si contractele statului. Pai guvernul n-o sa mai aibă bani nici sa-si plătească telefoanele! Ce dovada mai buna vreți ca România e in faliment? Cum sa-si mai achite România datoriile, din 6 miliarde amarate de euro pe an? Nici nu poate sa trăiască din banii ăștia! Si atenție: de acum înainte, încasările statului vor scădea, nu vor creste (pentru ca criza va fi din ce in ce mai mare, iar populația e in scădere). Ultimii 20 de ani au fost pentru poporul român ca un război pierdut: clasa politica a fost o armata de ocupație, care a jefuit tot s-a putut jefui. Suntem ca Germania după Al Doilea Război Mondial: cu tara distrusa si cu o datorie imensa. Acum, războiul trebuie sa se termine, criminalii de război sa fie pedepsiți, iar noi sa ne apucam in fine, de reconstrucție. Cu cat întârziem mai mult, cu atât pierdem mai mult.
Doamna Vaas, daca nu aveti curajul sa coborati pentru a pipai Romania reala macar priviti o de la geamurile guvernului spre a observa ca EA arata si este altfel decat o vedeti pe monitorele calculatorului.
2. V-ati gandit sa analizati costurilor economice ale unui razboi si consecintele acestiua pe plan social- mai ales pt cei pt care au fost introduse aceste masuri.
De exemplu: invadarea Iraq-ului, razboiul din Vietnam.
2. Pe de pe biletul verde scrie-”In GOD we trust”.
Credeti ca exista o legatura intre dreptul la viata si dreptul la asistenta medicala gratuita pentru TOTI?
Am preluat şi eu tabelele…
http://bibliotecarul.blogspot.com/2012/02/unde-stam-prost.html
Ma intreb, in ultimul timp, daca nu cumva domnul Blanculescu are dreptate atunci cand a firma ca, se va incerca, cu orice pret, nu salvarea Greciei ( o operatiune practic imposibila) , ci prelungirea agoniei.
De ce ? Domnul Blanculescu ne soune ca PIB-ul insumat al lumii este de cca 50.000 de miliarde de euro, in timp ce portofoliul institutiilot financiar-bancare este de cca …500.000 miliarde de euro. Asta inseama, afirma domnia sa, ca, un faliment al Greciei ar fi urmat , cvasiinstantaneu, de volatilizarea a mii de miliarde de euro, banu fara acoperire economica. Exact ce spune Roubini : IMPLOZIA SISYEMULUI bazat pe bani tipariti in avans, pentru care trebuie sa PRODUCA generatii de fraieri. Macar daca s-ar ori caruselul…dar mereu si mereu se injecteaza noi fonduri in sistem, ingrosand, de fapt ,,gluma”.
Ata ete daca lumea este conduse de…economisti si finantisti iar intre sectorul productiv si papusarii din umbra s-au adunat atatea verigi intermediare parazite ce apasa tot mai greu pe umerii economiilor nationale, verigi formate din oameni care vor sa traiasca astazi bine, ca, de …dincolo nu s-a intors inca nimeni.
😉 😉
off-topic: Oficiul ONU pentru Reducerea Riscului Dezastrelor, UNISDR, a declarat astazi ca sistemul european de alarma pentru inundaţii ar putea fi pus la încercare în curând in cele mai mari inundaţii (in Europa centrala si de Est) din ultimii zece ani de cand a fost creata Comisia Europeană…. Doamne-ajuta sa fie mai putin rau decat ne asteptam!….
on-topic: in dreptul civil anatocismul este interzis pentru ca este evident ca se va intra intr-o spirala a datoriilor fara de sfarsit si fara de iesire….. dar in dreptul international si in cel comercial asa ceva este permis pentru ca grozavia prabusirii se dilueaza si daca uneori „s-a sarit calul” se trece la masa tratativelor si pompos si demagogic se sterg din datorii , mai precis din dobanzi si din penalitati, ca de datoria principala nu se atinge nimeni!!! …
Se pare ca Europa are o anumita slabiciune biunivoca , chiar schizofrenica, intre a ajuta si a da cu camata/dobanda; ce vedem este un dans haotic intre aceste doua extreme….
Bravo ! Ioan Se.
Cu toate ca nu sunt intru-totul cu ceea ce ai scris, in cea mai mare parte analiza, diagnosticele si mai ales previziunile sunt logice….
Eu stiu urmatoarea zicere… cu care ar trebui sa se inceapa orice discutie privind NECESITATEA SCHIMBARII …
… cu aceiasi oameni si cu aceleasi mijloace si metode, … in mod sigur vor fi aceleasi rezultate (efecte).
Mergand mai departe, ajungem la o concluzie dureroasa si chiar de neacceptat pentru Romania si romani…
Actualul sistem promovat si implementat cu de-a sila in tara noastra conform unor modele, si standarde din afara tarii (sub steagul UE) este total contraproductiv si este chiar daunator, toxic si periculos … in conditiile existentei unui mediu cultural ca al nostru…
Vorbim de Romania in ansambu, cu romanii ei cu tot, asa cum sunt ei… asa cum au evoluat ei (ca educatie si formare, ca mediu social) in utimii 70 de ani.
Singura varianta ar fi un transplant de celule stem (dintr-o societate sanatoasa … de exemplu Germania, tarile nordice…) si reconstruirea societatii din temeli. Cel putin, … abordand o tehnica medicala, … ar trebui indusa o coma, si in aceste conditii atasarea pacientului la aparate, si mentienerea „organismului” tarii in viata, gestionat din afara, pana cand se pot relua bunele fuctiuni ale fiecaruia dintre sistemele supuse reformarii. Din nefericire istoria arata, ca nu prea putem sa metamorfozam singuri …. iar ultimele simptome subliniaza ca suntem foarte apropae de o faza terminala.
Romania are cancer, cu multiple metastaze.
Solutiile insanatosirii noastre se intrevad, dar din nefericire sunt radicale si mai ales extrem de dureroase, multe dintre acestea sunt chiar mutilante.
Un popor, la un nivel subdezvoltat, subeducat, cu un deficit major de educatie si cultura, asa cum este poporul roman, care nu isi naste lideri autentici si nici personalitati solide… cel putin temporar trebuie sa admita ca trebuie sa parcurga un dureros drum al prefacerilor … sau altfel vom disparea mai repede decat am putea sa banuim.
Suntem totusi un popor norocos… deoarece avem inaintea noastra un exemplu, pe viu, foarte aprope de noi, … foarte convingator la ceea ce se poate intampla … GRECIA .
Prima miscare care ar trebui facuta, … ar fi refomarea clasei politice… ceea care ar avea mai departe responsabilitatea realizarii restructurarilor si transformarilor ce se impun.
Prima masura ce ar trebui luata… profesionalizarea clasei politice (pe doua specialitati: management strategic – planificare strategica si management executiv – admnistratie publica) !!!