Forța antreprenoriatului social în România de a crea locuri de muncă ne așează pe locul 22 în UE

Suntem în topul rușinii europene la abandonul școlar, sărăcie și excludere socială, la starea de sănătate a copiilor noștri, a persoanelor de vârsta a treia sau la calitatea locuirii. Câteva puncte cheie unde o liberală ca mine răspunde cu nevoia inițiativei private sociale, a antreprenoriatului social și a economiei sociale.

Antreprenoriatul social în România este un fenomen economic germinativ aflat încă mult sub practica medie a statelor membre. Să creezi locuri de muncă prin asumarea antreprenorială a unui interes colectiv și să direcționezi 90% din profitul realizat acestui interes reprezintă o forță economică socială.

Aproximativ 40 de mii de organizaţii activează în România în acest domeniu și obțin anual venituri de peste 12 mld lei. În timp ce în UE, există peste 2 milioane de astfel de entități. Concret, 10% din afacerile europene se derulează în domeniul economiei sociale.

Oportunități de finanțare în plină derulare

Cel mai mare pas făcut în domeniul economiei sociale de către România, a fost lansarea de către Guvernul Cioloș a programului “SOLIDAR-Sprijin pentru consolidarea economiei sociale”, lansat pe 21 septembrie 2016. Propunerile pentru finanțare se pot depune până la data de 14 noiembrie 2016. Această linie de finanțare europeană se ridică la 20 de milioane de euro, din Programul Operațional Capital Uman (POCU), și este dedicată întreprinderilor din economia socială, care contribuie la rezolvarea unor probleme sociale sau comunitare, precum sărăcia și excluziunea, marginalizarea, lipsa accesului la servicii (sociale, medicale, financiare, etc.) sau la piețe pentru micii producători și lucrători, lipsa oportunităților pe piața muncii pentru persoane fără calificare profesională, degradarea mediului înconjurător etc. Sunt estimate circa 200 de intreprinderi de economie socială beneficiare de fonduri cuprinse între 40 de mii și 100 de mii de euro, sub formă de ajutor de stat de minimis.

Ce forme poate lua iniţiativa privată socială?

Contribuția economiei sociale din România la valoarea adăugată brută se ridică la circa 2%. Acest sector economic creează peste 131 de mii de locuri de muncă în țara noastră, adică peste 1,7% din totalul angajaților. Media statelor europene este de 4 ori mai mare decât în România: 6,5% din totalul salariaților.

Impozitele plătite la bugetul statului de sectorul economiei sociale reprezintă peste 4% din totalul impozitelor încasate de la firmele din România.

Există 4 modalități prin care se poate practica inițiativa privată socială: societățile comerciale sociale, cooperativele, casele de ajutor reciproc, fundațiile și asociațiile.

• Asociaţiile şi fundaţiile sunt cele mai numeroase: 85% din totalul organizaţiilor din economia socială, cumulând 63% din totalul veniturilor şi 59% din forţa de muncă angajată de sector, în anul 2012.
• Cooperaţiileau reprezentat 6% din numărul total de organizaţii, au obţinut 14% din totalul veniturilor generate de economia socială şi au angajat 24% din total salariaţi. Din cele 2228 de cooperative, 42% erau cooperative de consum, 38% cooperative meşteşugăreşti,16% cooperative agricole, şi numai 4% cooperative de credit.
• Casele de ajutor reciproc au reprezentat 7% din totalul organizaţiilor sociale, 5% din venituri şi 4% din totalul angajaţilor.
• Societăţile comerciale deţinute de organizaţiile de economie socială  – 2% în totalul organizaţiilor, cu o pondere ridicată în total venituri de 18% şi 13% în totalul locurilor de muncă create.

Inițiativele private sociale se concentrează în capitală și regiunile din centrul și nordul țării, mai bogate, iar cele mai puține organizații sociale active le regăsim în regiunile mai sărace din Sud

La nivel regional, aceste entități sunt concentrate în regiunea București-Ilfov din punctul de vedere al veniturilor. Dar în ceea ce privește numărul de organizații active pe cele mai multe le regăsim în regiunea Centru, potrivit datelor furnizate în Atlasul Economiei Sociale realizat de Institutul de Economie Socială.

Regiunea de Sud-Vest a României este cea mai săracă în organizații sociale active, cu cele mai mici venituri generate și cu cel mai mic număr de angajați între cele opt regiuni de dezvoltare ale țării, conform aceleași surse.

Iniţiativele antreprenoriale sociale româneşti au devansat apariţia cadrului legislativ

Economia socială este economia mai aproape de suflet. Așadar, o economie care implică factorul solidarității în inițiativa privată. Am descoperit-o în povestea Ameliei Boroș, contributoare la volumul „Forța economică a femeilor”, care a decis ca întreg profitul afacerii pe care o conduce să fie donat unei asociaţii dedicate luptei împotriva obezității copiilor. De altfel, ideea de a deveni antreprenor i-a venit în urma lansării campaniei “Părinţi informaţi-copii protejaţi”, privind obezitatea infantilă. Ea a decis să înfiinţeze apoi o linie de producție sănătoasă de gemuri, nectar, etc, care nu conţin conservanţi sau coloranţi, ci sunt îndulcite natural cu suc de struguri. Aceasta este doar una dintre cele peste 40 de mii de povești de succes românești.

În cadrul conferinței la care am participat ieri, „Dialoguri despre putere”, organizată de revista Business Woman, am aflat alte mărturii, extrem de emoționante. Spre exemplu, din iubirea și dorința de a sta aproape nu doar de copilul său bolnav de autism ci și alături de alții confruntați cu această problemă

gravă, o mamă a pus bazele fundației Help Autism, care în anul 2015 a reușit să strângă cele mai multe fonduri prin redirecționarea a 2% din salariu. O spune Ministerul pentru Dialog Social. Profitul acestei organizații a ajuns să depășească un milion de euro, însă toţi acești bani au fost donați către copiii care suferă de autism.

O altă doamnă antreprenoare, învață mamele să se redescopere și să-și pună pe picioare propriile afaceri prin proiectul „Happy Moms”, lansat la Brașov. Acum și-a extins activitatea în Cluj și Sibiu și urmează să se extindă şi în alte zone ale țării.

Facilităţile fiscale dedicate antreprenoriatului social depind de resursele şi opţiunile autorităţilor publice locale, nefiind încă suficient de stimulative

Economia socială a fost legalizată în anul 2015, când a fost adoptată legea cu același nume 219/2015. Aceasta a fost definită ca „ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.” O altă lege aflată în dezbatere parlamentară este proiectul 547/2014 a antreprenorului social care în luna septembrie 2016 a fost întors din plenul Camerei Deputaților spre reanalizare în comisiile de specialitate din cauza rapoartelor negative de respingere remise plenului.

State precum Finlanda sau Lituania au adoptat cadrul legal încă din anul 2003, respectiv 2004. Însă, cele mai multe locuri de muncă în economia socială sunt create în Suedia (peste 11% din totalul angajaților în economie), urmată de Belgia și Olanda cu peste 10%. Franța este una dintre ţările europene cu cea mai pronunțată economie socială, cu o contribuție de aproape 10% la PIB-ul francez şi peste 9% dintre angajaţii sectorului privat. Pe scurt, aproximativ 2 milioane de francezi lucrează în economia solidară. Guvernul francez a creat chiar un Minister pentru Economie Socială în mai 2012, al cărui scop a fost de a promova coeziunea socială, pentru creşterea ratei de angajare şi impulsionarea creşterii economice.