Gânduri despre candidați în prag de alegeri

• Nicușor Dan a avut unica idee politică a renunțării la politică, el, care tocmai a intrat în politică, chiar mai ferm decât guvernanții tehnocrați.

În realitate, o altă mare dezamăgire. Nu a reușit să facă întru totul trecerea din universul academic în realitate.
În aparițiile electorale a fost nenatural, rigid, cu text învățat și repetat, ca un olimpic silitor. A dezamăgit și pe omenii simpli prin intelectualism și pe intelectuali prin lipsa de abilități.
Discursul său a fost presărat cu idealisme studențești în soluții care nu țin seama de realitatea bucureșteană.
A fost înconjurat de candidați exotici la primăriile de sectoare, apăruți în cursă doar ca să dea „din prima” impresia de „alternativă”.
Dar, nu aceasta este soluția. Prea multă lipsă de pricepere, prea mult orgoliu justificat doar de misiunea de a fi „altceva”. Și un „altceva” prost jucat.

•  Gabirela Firea se prezintă ca o posibilă soluție „feminină” în administrație.
  Însă – câtă duritate masculină nejustificată în aparițiile electorale! Câtă nenecesară răutate în reacții!
  Fără nuanțe, cu fraze mitraliate lătrat, fără zâmbet, cu grimasă. În spate cu nu prea delicatul „bătrân” Partid Social Democrat. Și având ca mărturisire de credință preluarea ștafetei de la neaoșul doctor Oprescu.
  Da, este strict necesară apariția în administrație a ingenuozității și priceperii feminine, a prospețimii politicienelor.
  Ce rol să aibă feminitatea însă în cazul de față? Mă gândesc, sincer, la Gabriela Firea ca la un candidat. Fără „ă”. Ca la un candidat nefrecventabil ca fire. Și ca background politic.
• Despre Cătălin Predoiu am auzit de la toți oamenii care nu îl cunoscuseră, care nu i-au dat atenție specială înainte de campanie, numai reacții de surprindere pozitivă. Și mă refer la oameni de cele mai diferite pregătiri și categorii sociale, întâlniți în București și în țară în campania electorală.
  Ministru, candidat la șefia Guvernului, așadar cu o atitudine publică tehnică sau politică, el nu comunicase cu cetățenii așa de direct.
  A apărut în confruntări fără atitudini avocațiale, firesc. Cu adresare spontană, fermă și inteligentă. Cu proiecte aprofundate, soluții și replici constructive.
  Excelentă această „ieșire la rampă” pentru București a unui politician care se dovedește acum a fi pentru cetățeni – ceea ce eu știam de mult, cunoscându-l – un om și un lider de excepție.
  Chiar dacă a intrat ultimul în cursă, cu dezavantajul șirului de candidați care l-au precedat în PNL, a recuperat handicapul, constituind cea mai mare surpriză în dezbaterea pentru București.
  Confruntările electorale au arătat bucureștenilor că Primarul Cătălin Predoiu este pe departe cea mai bună soluție.
  De fapt… singura.