Interviu cu Jurnalistii.ro

• Premierul Sorin Grindeanu a afirmat ieri că în două luni Guvernul pe care îl conduce a făcut, în domeniul absorbţiei de fonduri europene, mai mult decât au realizat alţii într-un an. Ce informații aveți referitor la absorbția de fonduri europene din ultimii ani și cum ați explica rata absorbției de fonduri UE, care, deși este crescândă, rămâne scăzută?

Micul caimac din munca predecesorilor e furat politic. Fondurile europene absorbite anul acesta înseamnă că anul trecut au fost trimise facturi, iar anul trecut n-a fost absorbție pentru că în 2015 nu s-au trimis facturi la decontare.
Să trecem de la PR-ul politic la realitatea de pe teren. Bugetul e croit pentru acest an cu absorbție efectivă de peste 22 de miliarde de lei din bani europeni. Un singur număr vreau să aud de la premier: 100% realizat din suma totală estimată și o singură afirmație: toate autoritățile de management sunt acreditate. Asta ar fi o realizare!
Absorbția nu face referire la numărul de contracte semnate (care pentru noua perioadă de programare este extrem de mic), ci la cuantumul rambursărilor efective – depuse, acceptate și cu banii în cont – și la indicatorii de rezultat sau de eficiență a investițiilor făcute în România cu bani europeni. Fără excepție, toți acești indicatori pentru perioada 2014-2020 ne arată cât suntem de slabi. Nu dispunem de date calitative integrate pentru perioada 2014-2017 care să indice exact aceste rezultate. Ca să fiu și mai clară, în perioada asta nu avem încă toate organismele de management acreditate la comisie. Prin urmare, nici nu putem trimite cereri de rambursare.
Hai să ne uităm acum la cifrele concrete cantitative de care dispunem:
– Absorbția de fonduri europene în ultimii ani a fost concentrată pe exercițiul financiar 2007 – 2013, iar până în prezent contractarea efectivă a fost de 90-91% (aprox 17 mld. euro). Pe scurt, în exercițiul financiar 2007-2013, România a pierdut iremediabil circa 2 miliarde de euro din fondurile alocate, deși am fost păsuiți încă doi ani.
– Pentru 2014-2020, până la finalul anului 2016, la PNDR au fost absorbite 0,75 mld. euro (aprox. 10% din fondurile alocate pe PNDR în cadrul acestui exercitiu financiar), în timp ce pe fonduri structurale absorbția a fost de sub 1% Pentru prima parte a anului 2017 nu există date certe care să certifice progresul sumelor absorbite în cadrul programelor operaționale. La PNDR suma absorbită a crescut până la finalul lunii martie 2017 la 1,3 mld euro.
– În opinia mea, rata de absorbție scăzută se datorează în principal îndeplinirii cu întârziere a condiționalităților impuse pentru autorizarea Autorităților de Management. Nici acum nu este rezolvată problema. Una dintre cauze ține și de concentrarea autorităților pe absorbția fondurilor din exercitiul financiar 2007-2013, dar și din incompetență, indolență sau spuneți-i dvs cum doriți mai bine. Rezultatul? Imposibilitatea semnării contractelor de finanțare pe anumite linii. Frâna pusă la contractarea proiectelor cu bani europeni disponibili pentru 2014-2020 înseamnă, practic, că statul român trebuie să finanțeze din buzunarul propriu toate proiectele acceptate până la acreditarea AM-urilor, fără a putea solicita rambursarea sumelor aferente de la Comisie (ceea ce crează o presiune mare pe bugetul național).
Chiar și așa, la nivel național au fost contractate până acum 11% din fondurile alocate României – rată similară cu a Spaniei, dar pe la baza clasamentului marcat de Cipru – 5% si Belgia – 54% – așa cum ne arată ultimele date europene.

• Primele 11 contracte de finanţare din sectorul Tehnologiei Informaţiilor şi Comunicării (TIC) din cadrul Programului Operaţional Competitivitate 2014-2020 au fost semnate. Cum credeti ca vor evolua lucrurile – finanțările – din acest domeniu în perioada următoare? Ce alte domenii credeți/ știți că vor beneficia de finanțare europeană și de ce?

Evaluarea administrativă, asistența tehnică, analiza conformității acestor proiecte TIC s-au făcut anul trecut. Acum a avut loc contractarea efectivă. Este, evident, vorba despre un proces de pregătire care a început în anul 2015, a accelerat în 2016 și acum a fost posibilă semnarea. Nu semnezi nimic fără aceste etape parcurse! Nu știu de ce nu au fost semnate încă de la începutul anului. Văd că au cam trecut vreo 3 luni de la încheierea evaluării până la semnare. Sunt curioasă când se vor semna și restul proiectelor.
Dar ce se întâmplă cu POCU, un program cu o alocare financiară foarte mare și unde beneficiarii încă așteaptă să fie chemați să semneze contracte pentru proiecte depuse anul trecut?
Ar trebui să se facă o distincție clară între ce înseamnă absorbție (câți bani absorbi tu în țara ta ca urmare a cererilor de rambursare plătite efectiv) și impactul lor. Nu e suficient numărul de contracte semnate cu beneficiarii, unde încasările pot intra la Sfântul Așteaptă. Într-adevăr, în ultimii ani s-au mai scurtat perioadele de așteptare, dar tot departe suntem de bunele practici europene. Răul ni l-am făcut singuri, nu europenii nouă. Cred că pentru perioada 2014-2020 nu se poate vorbi despre absorbție, mă repet, pentru că nu avem încă organismele de management acreditate care să faciliteze procesul absorbției. Și suntem în 2017…
Unde merge bine absorbția? În agricultură și PNDR – domeniul cel mai avantajat în absorbția banilor europeni prin mecanismele directe funcționale, ele însele cu sincope, dar clar merg mai bine decât toate celelalte.
În cadrul POC 2014-2020 au fost evaluate si selectate multe proiecte pe cercetare-dezvoltare începand cu anul 2015. Având în vedere semnarea primelor proiecte din TIC, evident că următoarea perioadă va fi dedicată semnării proiectelor deja selectate. Pe lângă asta, în cursul anului 2017 sunt prevăzute a fi deschise apeluri de peste 750 mil. euro, din care în stadiu avansat sunt cam 330 mil euro.
În cursul acestui an s-au semnat o serie de contracte importante în infrastructură, în cadrul POIM, urmând a fi semnate și altele pe măsura avizării acestora de Autoritățile de Management. Luând în calcul procedurile de achiziții în cadrul acestor contracte, estimez că absorbția efectivă începe în anul 2018 pentru cele semnate în acest an.
Și in cadrul POR au fost deschise apeluri pentru beneficiari privați care sunt în curs de evaluare la nivelul Autorităților de Management. O parte din ele au fost selectate, fiind estimată demararea semnării contractelor de finanțare în toamna anului 2017.

• Cum vedeți „multinaționalizarea” României? Ce impact au multinaționalele asupra economiei țării noastre? Fiindcă, într-adevăr, ele pun la dispoziție multe locuri de muncă, însă majoritatea acestora sunt plătite la nivelul salariilor din România. Cum se reflectă profitabilitatea acestor companii în economia României?

Multinaționalizarea României este un lucru foarte bun și nu înseamnă doar investițiile multinaționalelor aici, ci și internaționalizarea companiilor românești. Avantajele companiilor multinaționale vin din numărul de locuri de muncă în domenii în care capitalul autohton nu a răzbătut (industria, de exemplu – de ce nu a răzbătut și cât de slab a fost statul român aici este o altă discuție și nu e vina multinaționalelor!) și din echilibrarea deficitului comercial, dat fiind că ele vin de obicei cu piața. Așadar, multinaționalele sunt și cei mai mari exportatori. Un alt avantaj cert vine din tehnologia pe care capitalul autohton a importat-o în măsură semnificativ mai mică. Or acolo e și productivitatea și profitul – reinvestit sau exportat din țară prin prețurile de transfer. Rezultatul net este îmbunătățirea productivității generale a economiei.
Multinaționalizarea României pe consum s-a manifestat virulent prin goana după branduri internaționalizare. Ține de opțiunea individuală a fiecărui român. Plângem după producția românească și cumpărăm masiv producție străină, din import. Uitați-vă atenți la cei care plâng după capitalul autohton ce branduri poartă. Ipocrizie curată! Eu, de pildă, cumpăr doar haine, genți și încălțăminte românești ca să le promovez cât îmi stă mie în putere.

• Ministerul Turismului a lansat în dezbatere publică proiectul de Ordonanţă de Urgenţă prin care instituţiile şi autorităţile publice ar putea fi obligate să acorde de la 1 iulie vouchere de vacanţă angajaţilor din sistemul public (1,2 milioane de persoane), în cuantum de maximum şase salarii de bază minime brute pe ţară, impactul bugetar fiind estimat la 1,73 miliarde lei. Cum vedeți acest proiect? Ce variante mai puțin costisitoare ar exista?

Voucherele de vacantă sunt instrumente clare de stimulare a turismului. Susțin această propunere, cu bunele și relelele sale. În primul rând pentru că România a căzut două poziții, pe locul rușinos 68 în lume în raportul global al competitivității turismului, despre care think-tank-ul INACO – Inițiativa pentru Competitivitate a discutat public și cu ministerul de resort apăsat.
Măsura este bună pentru că voucherele obligă la fiscalizare la vedere. Cred că beneficiarii acestora le vor consuma mai degrabă pe servicii de turism de trei stele, unde evaziunea e mai mare decât la patru sau cinci stele.
Păcat că e gândit doar pentru salariații publici, știut fiind că deja salariul mediu din administrația publică este cu o treime mai mare decât în sectorul privat.
Partea bună este că mai bine de jumătate din costurile publice alocate se întorc la buget prin plata taxelor și impozitelor pe profit, pe salarii și din TVA – chiar dacă a fost redus în turism.
Dar, măsura aceasta nu este suficientă. Pachetul de măsuri dedicate turismului ar trebui să ajute inclusiv la îmbunătățirea calității serviciilor. Problema turismului românesc nu ține neapărat de lipsa banilor – românii își fac tot mai multe vacanțe în străinătate -, ci de infrastructură, calitatea personalului și lipsa brandurilor turistice locale promovate inteligent. Aici e beleaua mare! Așadar, investițiile în educație profesională și infrastructură, alături de imagine pentru turism ar aduce banii cu adevărat mulți în acest sector, mult mai mulți decât prin sistemul voucherelor. Asta am cerut mereu clar decidenților publici, indiferent de culoarea lor politică.