Interviu pentru Academia Catavencu

8 aprilie 2011   |  13 comentarii

Eugen Istodor vine cu 16 intrebari fulgeratoare pentru Academia Catavencu. Ma intreb si acum ce m-a apucat sa accept acest interviu.

E.I.: Ce-a fost criza? Alegeți un răspuns și motivați-l: o femeie isterică/un bărbat bețiv/un lup preistoric/ un clovn.

Primul meu impuls ar fi să îţi spun că a fost din toate câte puţin. A fost declanşată de lăcomia unor lupi corporatişti, nu neapărat preistorici, s-a agravat din euforia beţivilor care perseverează în greşeală şi apoi, când a început să îşi piardă din răutate, a rămas isteria generală, ca o inerţie. Cu toții dau târcoale şi atacă periodic economia din piață liberă şi tot timpul economiile din piețele încătuşate de dirijism. Cât despre clovni, ei sunt omniprezenţi, mai mult sau mai puţin savuroşi.

Norocul nostru a fost ca economia să fi avut un pastor bun. Insist pe semantică, deoarece diferă nuanțele față de quasi-sinonimele cioban ori altele, pe care, din respect pentru locuitorii Văii Mitocului, nu le voi pomeni. Asta ca să nu o facem de oaie chiar de la început.

E.I.: Ați putea acum la sfîrșit de recesiune să realizați un scurt inventar de sentimente personale și să ne spuneți aproximativ în ce momente v-au „copleșit”?

Aha! În fine cineva care admite că am ajuns la sfârşit de recesiune! Uite, renunţ la inventarul de sentimente şi mă declar pe loc copleşită de bucurie.

E.I.: Ca om, ce-ați pierdut în timpul recesiunii?

Timp şi multe iluzii. În mod cert mi-am pierdut liniștea. Am colecționat tomuri de înjurături pentru că am funcționat de multe ori ca paratrăznet. Lumea înjură pe cel care explică măsurile, pe cel asociat vizual cu măsura neplăcută şi, înjurandu-mă, îşi imaginau ca injură mai ales Guvernul.

Apoi am pierdut momente nerepetabile ale copilăriei de pană acum a fiicei mele.

Şi am pierdut oportunitătile de a face bani în domeniul privat. Nu mă dau de autosacrificată pe altarul natiunii, pentru ca am pierdut aceasta puţin cate puţin, din orgoliul profesional de a duce un alt şi alt proiect la capăt. Orgoliul, de orice natură ar fi el, se plăteşte …

E.I.: Ce v-ați cumpărat pe vreme de criză?

Carti şi lucruri pentru fetiţa mea. Mi s-a părut firesc să mizez pe viitor. In vremuri de criza e recomandabil să faci copii sau inca un curs, master sau doctorat. Ultimele le aveam deja.

Şi-un Ipad, dar nu ca semn al solidarității guvernamentale. Criza s-a suprapus pe momentul meu de ascensiune profesională, aşa că am preferat să mă înec în muncă, pentru a nu rata. Dar încă respir, aşa că înecul nu mi-a reuşit deplin.

E.I.: Ce v-ați refuzat pe vreme de criză?

Concediul, inclusiv cel parental. Lectura de dinainte. Să citeşti documente de serviciu nu este lectură. Am pierdut mult, mult somn.

E.I.: Ce sentimente ați nutrit față de Boc1?

Sentimente nutritioniste. Ministrii parteneri PSD-işti au furnizat o grămadă de gogoşi. Nimic consistent pentru reformele în domeniile pe care le dirijau: educație, sănătate, mediu de afaceri, agricultură etc., desi PDL şi-a asumat guvernarea alături de PSD într-un moment dificil pentru România: intrarea în criză.

E.I.: Dar față de Boc 2?

Satisfacția retragerii PSD de la guvernare. Am stabilit un plan pentru reducerea poverii datoriei, pentru a putea trăi cu mijloace proprii, şi pentru transformarea Romaniei intr-o economie competitivă pe piață. Nu exista nicio cale uşoară de rezolvare a dificultăţilor. Caracterul real al problemelor a cerut soluţii dureroase, care nu mai puteau fi evitate.

E.I.: Dar față de Boc 3?

Frustrarea funcționării ca o rață şchioapă după o moțiune de cenzură votată în Parlament, adică a Guvernului demis. În anul 2009, Guvernul a înregistrat întârzieri semnificative în realizarea reformelor structurale, ca urmare a guvernării dificile cu PSD şi a punerii guvernului, de către Parlament, în imposibilitatea de a mai lua decizii în ultimele luni ale anului.

E.I.: Dar față de Boc4?

Parcă era campanie electorală si noi nu plăteam patru zile lucrătoare vreme de trei luni pentru bugetari şi, imediat apoi, a căzut în Parlament desemnarea domnului Lucian Croitoru ca Premier. Nebunii!

E.I.: Cu care dintre Boci v-ați simțit puternică?

Cu toți. Boc-ii sunt ca deviza de pe dolar: E pluribus unum. Forța pe care am resimțit-o, de care nu aş fi fost înveci conştientă, în fața uriaşei rele-intenții pe care am văzut-o împotriva politicilor guvernamentale corecte. Culmea este ca oboseala m-a ajutat sa-mi pastrez controlul. Acesta forța ne-a dat impulsul schimbării şi în țara asta trebuie schimbate multe.

Importanța sacrificiilor este uriasa pentru intărirea națiunii pe termen lung. Deciziile au fost corecte, dar intarziate. Rezultatele economice de acum o probează. Prognozele de creştere economică sunt pozitive şi în crestere pentru anul 2011 şi în viitor. Increderea este cea mai puternică armă. Eu o am.

E.I.:  Cînd v-ați simțit fragilă?

În trafic. De foarte multe ori.

E.I.: Ce nu sînteți niciodată întrebată, dar răspunsul v-ar fi defavorabil?

Cât am la picior. E proporțional cu diametrul de los cojones? Profesional vorbind…

Sau de câte ori pe zi îmi vine să emigrez. Spre Sălaj, desigur.

E.I.: Cînd vă lăudați la televiziuni e bun simț sau este imagine?

Cand mă laud la televiziuni? Nu-mi place să mă laud. Dacă totuşi trebuie să vorbesc despre realizările echipei din care fac parte sau chiar să mă auto-recomand, de regulă e reacţia firească la ostilitatea gratuită din jur.

E.I.: De ce?

Întrebarea care naşte mirarea sau prima treaptă a filosofiei: „De ce?” Aici merge un singur răspuns, cu un mare citat: „Ontologizarea abstracției se remarcă prin hipostazierea ei.”  E mult anterior meandrelor concretului chiar şi sinergiei faptelor.

E.I.:  În criză cine se salvează? Omul sau guvernul?

Tara. Dacă ei îi merge bine, le merge bine şi oamenilor şi guvernului. Primilor mai repede. Celui din urmă mai tîrziu.

E.I.: De ce ați avut toată criza asta toți nasturii încheiați „pînă-n gît”? Ați ascuns feminitatea sau aveați „altele” de ascuns?

Am nasturi. Aşa că ii folosesc.

 

Va las pe voi sa descoperiti titlul adjudecat de catre catavenci: aici.