Interviu pentru Business Magazin: Primii doi ani de criza au trecut. Cati mai urmeaza?

21 septembrie 2010   |  1 comentariu

Anumiţi analişti internaţionali au lansat semnale încă de la începutul anului 2007 care anticipau criza financiară. Mai mult, Deustche Bank paria inca din 2006 pe neplata credtielor ipotecare americane. In primavara lui 2007 apar declaratiile publice ale lui J. C. Triche care semnala opacitatea instrumentelor derivate si riscurile care se ivesc. Chase Manhattan pariaza in sfarsit si el pe caderea CDS-urilor. Banca Nationala a Japoniei spune tot la inceputul anului 2007 ca sistemul financiar international seamana cu cel japonez la inceputul anilor ’90. In august 2007 se prabuseste deja piata creditelor ipotecare din SUA, ca sa va dau doar cateva exemple incipiente. La mijlocul anului 2008 se prabusesc colosi financiari in SUA. Contagiunea nu mai putea fi stavilita cu usurinta. Asadar, doar pentru cei neinformaţi criza a fost o surpriză. Derapajele care se prefigurau in Romania erau mult prea periculoase, iar deciziile excesiv politizate de pe parcursul anului 2008 ne-au dat semnalul clar ca Romania va fi lovita. Ceea ce nu se cunostea inca era dimensiunea recesiunii internationale si, implicit, anvergura dificultatilor Romaniei. Absenta dezbaterilor serioase de profil, slabiciunile structurale, institutiile publice slabe si politicile publice mult intarziate, chiar agravante, s-au grabit sa deseneze amplitudinea recesiunii pe care o va resimti Romania. In anul 2008 publicam pe Hotnews, dar nu numai, articole cu propuneri de masuri pentru stabilizarea financiara a Romaniei si discutam cu decidentii politici ai PDL reformele care se impun in cadrul Programului de Guvernare 2008 – 2012. Eram considerata mult prea pesimista. Uneori, comentariile la articolele publicate ma plasau in zona nebuniei caci veneau pe fondul unei cresteri economice foarte ridicate si a unor dinamici greu imaginabile pentru salariile bugetare si pentru pensii. Semnalele erau percepute in contradictie vadita cu ratiunea politica. Reformele institutiilor statului, care se impuneau in zona sociala si economica, si-au gasit totusi locul in Programul nostru de Guvernare, pentru ca ele trebuiau oricum asumate politic, chiar si in absenta unei crize economice internationale de anvergura celei de acum.

Nu putem intelege si corecta situatia economica prezenta fara a acorda o atentie sporita cauzelor sale reale. Inactiunea si excesele ultimilor ani au suprapus:

– dezechilibre macroeconomice dure, care au culminat cu datorii bugetare record,

– probleme structurale nerezolvate, perpetuu amanate si in continua agravare,

– politici economice neadecvate,

– politici sociale nesustenabile financiar,

– privatizari incheiate in defavoarea statului si a romanilor si de coruptie,

la care au contribuit masiv guvernarul liberal si social-democrat care acum flutura la unison stindardele stangiste, populiste, ipocrite, hiper-politizate.

Corectia acestora cere timp, realism, curaj si multa responsabilitate Ajustarile bugetare severe la care ne-am angajat acum au venit cu intarziere. Cert e ca guvernul actual a renuntat la perpetuarea campaniilor electorale, asumandu-si costurile politice si sociale ale masurilor de austeritate care se impun. Sigur, sunt lipsuri, sunt intirzieri, sunt lucruri care ar fi putut merge mai bine, dar nu greseli majore in zona economica. In realitate, in contextul crizei economice europene si internationale, orice greseala majora pe care am fi facut-o ar fi avut consecinte dramatice, pe termen lung.

Pe langa rabdare si mult curaj politic mai e nevoie de multa stiinta economica pentru a corecta dezechilibrele macroeconomice severe in paralel cu reforma domeniilor cheie, a institutiilor statului si cu returarea motoarelor cresterii economice. Procesele sunt extrem de dificile si de durata. E vorba de un proces ambitios de dezvoltare construit pe valorile dreptei. Prin asta inteleg mult realism fata de situatia economica si sociala actuala a tarii si responsabilitate fata de actualele si viitoarele generatii ale tarii.

Iesirea din recesiune s-a dovedit inceata din pricina spatiului fiscal redus pentru impulsionarea economiei. Corectia bugetara este dificila legislativ, dureroasa social si politic. Dependenta mare de imprumuturi in valuta este greu de rezolvat, in conditiile unei economisiri reduse pe termen lung. Insa cine spune ca guvernul actual nu a sprijinit mediul de afaceri si finantele romanilor creditati in valuta greseste. Insusi acordul cu FMI a permis mentinerea unui curs de echilibru stabil fara de care multi romani ar fi fost intr-o mare incurcatura. Pe de alta parte, finanţarea unui deficit fiscal mai mare conduce la creşterea rapidă a datoriei publice, a ratelor dobânzilor şi a cheltuielilor financiare ale bugetului. Fara reluarea cresterii economice nu putem spera la un nivel de trai mai bun. In sfarsit, putem spera la un nivel de trai ridicat pentru fiecare cand se va preda in scoala „tratatul despre lucrul bine facut”.

Vezi raspunsurile altor analisti aici.