Mihaela Miroiu: De ce este nevoie de cote de gen şi în România?
Sursa: aici
În Europa continuă egalizarea genurilor: cote pentru femei în boardurile corporaţiilor, impunerea vârstei egale de pensionare, mai nou şi prime de asigurare de viaţă egal de scumpe. Mihaela Miroiu, una dintre feministele vocale ale României, explică pentru FP România de ce este nevoie de mai multe femei în afaceri şi în politică.
Articol din cadrul anchetei Sfârşitul masculocraţiei din ediția nr. 27 a FP România.
FP România: Au politicile de gen ale UE susţinere populară?
Mihaela Miroiu: Aceste tendinţe înseamnă respectarea naturii – unde suntem totuşi mai multe cu 1-2% -, a dreptăţii şi democraţiei. De ce trebuie să fie deciziile politice şi financiare monopol bărbătesc? În virtutea cărui fapt? La ora actuală, cu referire la nivelul studiilor, barbaţii competenţi în ştiinţele guvernării – economie, drept, ştiinţe politice, ştiinţe administrative, sociologie, studii europene şi internaţionale – sunt, în România, de două ori mai puţini decât femeile. Dacă aducem un asemenea argument, ajungem să ne întrebăm ce caută atâţia bărbaţi în finanţe, politică, administraţie. Ce înseamnă să ai susţinere populară? A cui? A unor oameni dominaţi de milenii de cultura misogin-patriarhală? Este ca şi când ai fi întrebat în SUA, în anii ‘80, dacă e popular să aibă un Preşedinte de culoare. Iar acum, dacă îl au, îi este Americii sau lumii mai rău, sau mai bine decât cu preşedintele foarte alb George Bush jr.?
Pe de-o parte avem discriminarea pozitivă, pe de alta o indiscriminare.
De discriminat pozitiv se discriminează de multe milenii, bărbaţii între ei. Vorbesc doar de cei complexaţi şi, de aceea, misogini. Bărbaţii încrezători în ei nu caută cu lumânarea nici inferiori, nici slugi, nici ţapi ispăşitori. Cu alte cuvinte, având pâinea şi cuţitul, bărbaţii misogini împart resurse de bani şi putere doar cu alţi bărbaţi. Dacă femeile vor resurse şi putere (şi vor), ele nu sunt admise direct în competiţie pentru acestea, ci pentru deţinătorii de resurse si putere. Prin urmare, sunt tolerate ca amante, soţii, cumetre, surori, cuscre, cu atât mai bine dacă sunt ele însele misogine, dar nu ca persoane cu identitate nerelaţională. Cine tulbură acest echilibru (de exemplu, una ca mine) şi doreşte competiţie directă şi corectă este considerată denaturată.
Îmi pare bine ca m-aţi întrebat despre acest subiect. Chiar mă temeam că în România nu mai încap discuţii despre sensurile adânci ale democraţiei.
Ce schimbă femeile la conducerea corporaţiilor sau a politicii?
Cred că exemplul cel mai intuitiv pentru mulţi români este IKEA. Încă din parcare totul îţi este direct adresat. Protectiv, dar în cunoştinţă de cauză, grijuliu într-un mod neostentativ, dar complex şi eficient. Ştim faptul că cei care intră nu sunt doar cumpărători, ci şi oameni în sens complex. Ştim că trebuie îndrumaţi discret, că poate au uitat să îşi ia sacoşe, că poate o să le fie foame la cumpărături, poate au copii care în loc să fie târâţi după părinţi ar prefera să se joace sub supraveghere în acel timp. Ştim că unii nu au destui bani, ca alţii nu ştiu să asambleze piese, foarte bine, vor pleca cu tot ce au nevoie ca să se poată descurca acasă. Cred că este un excelent exemplu pentru ceea ce înseamnă amestecul femeilor în conducerea corporaţiilor.
În privinţa politicii poate să fie cam la fel. În România nu ştim cum ar fi, pentru că 90% dintre cei ce ne conduc sunt bărbaţi, iar puţinele femei care îi însoţesc sunt selectate şi promovate ca să servească şefilor, nu cetăţenelor si cetăţenilor. Dacă nu ar mai depinde de bărbaţi, ci de legi, se presupune, luând exemplul societăţilor cu democraţie de gen, că politica ar arăta altfel: mai cooperantă, mai puţin adversativă şi belicoasă, mai orientată pe nevoile cetăţenilor, mai generoasă cu fondurile educaţiei şi sănătăţii, mai grijulie faţă de mediu, mai puţin aventurieră şi riscantă, cu bugete mai prudent drămuite, mult mai puţin coruptă, pe scurt, că s-ar apropia de ideea aristotelică primară: Politica este ştiinţa oamenilor de a trăi împreună.
Sunt feministele de acord cu egalizarea vârstei de pensionare, deci cu creşterea vârstei de pensionare a femeilor?
Da, feministele, în virtutea principiului constituţional al egalităţii de şanse, sunt de acord cu egalizarea vârstei de pensionare ca drept, dar nu ca obligaţie. Cu alte cuvinte, dacă o femeie este capabilă să îşi continue activitatea, e pură discriminare să o scoţi la pensie mai devreme fiindcă este femeie. Dar, fiindcă cele mai multe femei au dublă zi de muncă, la serviciu şi acasă, ele trebuie să poată opta pentru o pensionare mai timpurie, pentru bunul şi simplul motiv că statul nu face nimic să le uşureze dubla povară, adică nu face creşe, grădiniţe publice accesibile, programe after school, nu face reduceri de impozite la unelte casnice, nici la restaurantele familiale, nu are programe de educat bărbaţii pentru parteneriat casnic.În consecinţă, dacă nu le întinde aproape nicio mână, atunci măcar să le lase să se declare legitim mai obosite, deci mai devreme pensionabile decât bărbaţii. Dar dacă nu sunt şi nu se simt aşa, atunci trebuie să poată lucra în acelaşi regim de drepturi ca şi bărbaţii.În , vor pleca cu tot ce au nevoie ca să se poată descurca acasă. Cre că este un excelent exemplu pentru ceea ce înseamnă amestecul femeilor în conducerea corporaţiilor.
Prof. dr. Mihaela Miroiu coordonează Masteratul de Politici, Gen şi Minorităţi la SNSPA.
Comentarii 8
@ Andreea Paul Vass
„Cote de gen…”
Tot vorbim nesfârşit şi vorbim şi vorbim şi vorbim… Organizaţia de Bucureşti este condusă de o doamnă. Câţi candidaţi PDL sunt la primăria capitalei şi la cele 6 sectoare…? Unde sunt primăriţele? Doamna Sulfina Barbu este aruncată exact în unul dintre cele două sectoare în care rezultatul este de dinainte ştiu, 4 şi 5.
Parerea mea este ca motivul pentru care sunt putine femei in conducerea societatilor sau in politica este pentru ca putine aleg acest drum. Daca vor fi mai multe femei care sa aleaga acest drum cu siguranta vor fi mai multe si in executivele corporatiilor sau in politica. Pur si simplu inca foarte multe femei aleg alte cariere decat acestea, momentan. Personal consider ca este o problema de educatie/mentalitate si nu de un drept constitutional pe care inca nu-l au. Nu sunt psiholog, dar din experienta am observat ca femeile au o mult mai mare frica de esec decat barbatii. Asta nu inseamna ca barbatii sunt iresponsabili dar au un apetit pentru risc mai mare. (cred ca dovada este si procentul mai mare de barbati care practica sporturi extreme, sau „arunca bani” pe pariuri sportive, numar de accidente auto mai mare etc)
Dar se observa ca din ce in ce mai multe femei aleg astfel de cariere si deci tendinta este de crestere. Mai devreme sau mai tarziu cu siguranta vor fi mult mai multe femei in comitete executive. Nu consider ca trebuie grabit un astfel de fenomen care decurge natural.
Iarasi nu consider corect ca vreun guvern sa impuna unei firme pe cine sa aleaga in comitetele executive. Personal nu am auzit vreo femeie care sa spuna ca este competenta si nu a primit in boardul de conducere doar pentru ca este femeie.
Pe de alta parte daca s-ar impune maine cota de gen, practic am obliga anumite femei sa-si asume anumite raspunderi pe care altfel nu si le-ar asuma. In acest caz, este limpede ca unele vor reusi iar altele vor esua. Nu este o tragedie faptul ca unele vor esua, numai ca grabim un curs firesc al naturii.
Exemplul dat cu Barack Obama nu-l consider relevant deoarece persoanele de culoare atunci au castigat dreptul sa voteze, sa fie alesi etc si nu a impus vreunei firme sau institutii publice sa angajeze un anumit procent de persoane dintr-o etnie. Cel putin nu stiu eu.
Nu sunt nici de acord cu afirmatia ca femeile „au o dubla povara”. Cresterea si educatia unui copil este responsabilitatea ambilor parinti, nicidecum doar a sotiei. Intradevar este nevoie de anumite crese subventionate de stat pentru familiile cu venituri reduse. Dar asta este un alt subiect.
Personal sunt de parere ca mult mai eficient ar fi programele scolare care sa stimuleze creativitatea antreprenoriale atat a baietilor cat si a fetelor. Noi ne plagem ca nu sunt locuri de munca dar antreprenoriatul este aproate inexistent in programa scolara. Antreprenoriatul fiind materia care formeaza „creatorii de locuri de munca”. Stimuland acest segment cu siguranta vor fi mai multe femei care vor dori sa aleaga o cariera executiva. Deoarece antreprenoriatul presupune sa-ti asumi riscuri, sa inveti din esecuri, sa fii independent, sa conduci, sa gandesti sarcini pentru altii, sa gandesti diferit fata de concurenta, sa fii un invingator etc. Astfel de aptitudini au nevoie si executivii.
Cu toate astea si acest demers al dvs este laudabil. Femeile va privesc si va admira spiritul de initiativa si combatant. Dvs sunteti un model nu numai pentru femei ci si pentru barbati de asemeni.
Hahaha, ochelarista de la SNSPA?
„Căsătoriile lungi sun t divorţuri ratate”?
Să-i spui de la mine că madam Ştie Tot-Tatoiu dacă mişcă-n front sau deschide pliscu’ în căminul conjugal. „ŢAC-PAC!” o-nchide Victoraş în debara!
Îi stinge şi lumina!
Ştie Tot-Tatoiu e gureşă precum cinteza când e-n public!
Acăsică tace mîlc precum mealca, că dacă-l enerveză pe domnu’ Zbir, doarme-n debara!
„” Dar, fiindcă cele mai multe femei au dublă zi de muncă, la serviciu şi acasă, ele trebuie să poată opta pentru o pensionare mai timpurie,…””
Eu sunt de acord cu cotele de gen in politica (si chiar in afaceri) dar nu sunt de acord cu faptul ca femeile au dubla zi de munca (fata de barbati). O fi adevarat in Africa sau la musulmani dar la noi nu este adevarat. Faptul ca traiesc cu 7-8 ani mai mult nu se datoreaza doar faptului ca fumeaza si/sau beau mai putin ci si faptului ca ,in medie, sunt mai putin solicitate fizic si psihic.
O postare foarte buna de la EU blog:
romulus popescu a scris pe 30 Aprilie 2012, 04:15 pm
Dna. Udrea,
Zi de zi trebuie sa vorbiti despre promisiunile lor
http://www.evz.ro/detalii/stiri/decalogul-lui-victor-ponta-979082.html
Pe 9 februarie 2012, cu prilejul votului de învestitură al Guvernului Ungureanu, preşedintele PSD, Victor Ponta, promitea sprijinul parlamentar al USL pentru anumite măsuri pe care Executivul ar fi trebuit să le ia în mandatul său de şase luni. Ulterior, Ponta a reluat aceste teme într-o serie de scrisori deschise către fostul premier. Este de aşteptat, aşadar, ca acestea să se regăsească şi printre măsurile pe care viitorul guvern Ponta le va lua până la alegerile generale, mai ales că acestea figurează şi în documentele programatice lansate de USL anul trecut.
1. Reîntregirea salariilor bugetarilor. Victor Ponta a fost avocatul suprem al revenirii salariilor bugetarilor la suma pe care o primeau înainte de tăierile din 2010. O altă reclamaţie făcută Guvernului Ungureanu a fost faptul că nu a rezolvat o restanţă a guvernului Boc: returnarea către pensionari a cotei de CASS reţinută prin impozitarea pensiilor. Acum, Ponta are ocazia să găsească el însuşi sumele necesare.
2. Reducerea CAS. USL ia în calcul o reducere a CAS cu 5% pentru angajatori. Mai mult, într-o scrisoare deschisă trimisă în 11 martie premierului Ungureanu, Ponta spunea că Guvernul nu trebuie să aleagă între reîntregirea salariilor şi reducerea CAS, deoarece ambele variante sunt realizabile.
3. Majorarea salariului minim pe economie la 800-850 de lei pe lună. Este una dintre solicitările făcute la învestitura Guvernului Ungureanu. Fondurile ar urma să provină “din asigurări şi venituri suplimentare la buget”.
4. Reducerea TVA pentru produse de bază. Acestea ar fi carnea, laptele, pâinea şi legumele. Proiectul a fost propus insistent de Dan Voiculescu, din 2004 încoace, şi preluat de USL. Pe termen lung, USL promite şi revenirea TVA de la 24 la 19%.
5. Impozit diferenţiat şi taxarea suplimentară a marilor averi. USL se angaja că va introduce impozitul diferenţiat în funcţie de venituri: 8% până la 800 de lei pe lună, 12% până la 1.600 de lei pe lună şi 16% pentru ce depăşeşte 1.600 de lei. În ceea ce priveşte taxarea marilor averi, se vorbeşte despre o impozitare cu până la 10%.
6. Depolitizarea funcţiilor în administraţia publică. Aici oferta USL este mai amplă. Victor Ponta a declatat, în repetate rânduri, că, dacă va veni la putere, va desfiinţa 6.000 de posturi din administraţie în care s-ar afla clientela politică a fostei Puteri. În plus, Uniunea a promis că va dezgheţa angajările în sectorul bugetar, mai precis în domeniile sănătăţii, poliţiei şi educaţiei.
7. Stoparea risipei bugetare. Ponta i-a cerut în repetate rânduri lui Mihai Răzvan Ungureanu să nu mai folosească Fondul de rezervă al prim-ministrului pentru a da bani autorităţilor locale. USL a mai promis, în aceeaşi notă a economisirii banilor de la buget, să reducă la 50% cheltuielile cu bunurile şi serviciile.
8. Rezilierea contractelor băieţilor deştepţi din energie. A fost o solicitare făcută de Victor Ponta, inclusiv într-o scrisoare deschisă adresată premierului Ungureanu în data de 21 martie 2012.
9. Reducerea numărului de parlamentari. Victor Ponta a pledat cu insistenţă pentru acest obiectiv de fiecare dată când s-a opus modificării Constituţiei. Preşedintele PSD spunea că nu e nevoie de revizuire şi că PSD a depus în Parlament un proiect de lege care prevede un număr de 300 senatori şi deputaţi. USL are acum majoritatea şi în Senat, şi în Camera Deputaţilor şi ar putea să accelereze aprobarea lui.
10. UMF Târgu Mureş, pretextul moţiunii. Victor Ponta s-a angajat pentru anularea Hotărârii Guvernului Ungureanu privind înfiinţarea facultăţii de medicină în limba maghiară în cadrul Universităţii din Târgu Mureş. Această Hotărâre a fost şi una din cauzele pentru care USL a depus moţiunea de cenzură ce a dus la căderea guvernului Ungureanu. (A contribuit Florin Ciornei)
“Singura cale este dacă mărirea salariilor este însoţită de o stimulare a creşterii economice, inclusiv prin scăderea CAS.”
VICTOR PONTA, scrisoare către Ungureanu, 11 martie 2012
“Vă solicit rezilierea de îndată a contractelor semnate între Hidroelectrica şi intermediarii din energie, ca o condiţie obligatorie pentru o dezbatere pe tema legilor energiei.”
VICTOR PONTA, scrisoare către Ungureanu, 21 martie 2012
“Prima piscină” şi altele
Pe termen lung, documentele programatice ale USL mai promit crearea unui milion de locuri de muncă, “astfel încât numărul de angajaţi să devină cel puţin egal cu numărul de pensionari”. USL se angaja să înregistreze, pe parcursul mandatului său, o creştere economică de 4% anual. Cele trei partide componente promiteau ca, până în 2020, să construiască 1200 de kilometri de autostradă. De asemenea, USL îşi propunea să desfiinţeze Ministerul Dezvoltării, chiar din 2012. În ceea ce priveşte relaţia cu FMI, USL se angaja să ia împrumuturi numai pentru investiţii. În domeniul turismului, se promitea scutirea timp de trei ani a profitului reinvestit şi iniţierea programului “Prima piscină” pentru hotelieri.
Victor Ponta are acum prilejul să ia, din postura de premier, acele măsuri pe care i le-a recomandat lui Mihai Răzvan Ungureanu în ultimele luni
Citiţi mai mult: Decalogul lui Victor Ponta – Partide > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/decalogul-lui-victor-ponta-979082.html#ixzz1tWrRg3T8
EVZ.ro
ion adrian a scris pe 01 Mai 2012, 04:07 pm
Romulus Popescu,
Este de referinta postarea ta si sper sa ajunga unde trebuie.
La investitura cred ca PDL trebuie sa contribuie sa asigure doar cvorumul si guvernul sa dovedeasca ca poate guverna. Ca sa-i ceri sa-si realizeze obligatiile, nu esti obligat sa-l votezi, ca doar esti in opozitie si ai fost dat jos in mod marsav, cu minciuni fatise ca cea ref la dna Placinta comisa chiar de Ponta.
cotele de gen sunt inca un aspect al discriminarii pozitive fata de femei = o drinta de a fi discriminati barbatii.
introducand cotele – obligati partidele sa promoveze persoane de sex feminin in defavoarea persoanelor de sex masculin – doar pe baza sexului, nu pe baza competentelor. Obligati la discriminare.
este un trend din ce in ce mai dominant in legislatie in statele europene. si nu este egalitate. este discriminare.
luand ca exemplu simplu de lege discriminatorie – cea cu varsta de pensionare.
la barbati – 65 de ani normal . un barbat angajat la 22 ani (dupa facultate) – ar trebui sa munceasca 43 de ani ca sa atinga aceast punct. cf insse.ro in 2006 durata medie a vietii unui barbat era de 68.74 ani = munceste 43 de ani sa se bucure de pensie 5.74 ani. deci cf legii trebuie sa munceasca 7.5 ani pt 1 an de pensie
la femei – 60 ani. = 38 ani de munca. durata medie a vietii – 75.8 ani = 15.8 ani primeste pensie. adica trebuie sa munceasca 2.4 ani pt 1 an pensie.
deci intr-o tara in care este favorizata „egalitatea” – legea cere barbatului sa munceasca triplu pentru a primi aceeasi pensie.
Scade si perioada de timp petrecuta in concediu de maternitate/cresterea a copilului.
P.S.: de ce nu exista necesitatea introducerii unei cote de gen si in minerit, pe santiere, la gunoieri sau vidanjori – domenii dominate in intregime de barbati? Aici nu sunt interesate femeile de egalitate in sanse? Aici nu se simt discriminate si nu doresc lucreze cot-la-cot cu barbatii? in mina/sub soarele arzator la indoit betoane si turnat ciment/etc?
Sau in gradinite si crese- majoritatea educatorilor sunt femei. Aici nu vrem egalitate in sanse?
Realitatea e ca femeile sunt diferite prin natura lor de barbati – si fiecare e mai inclinat catre anumite domenii ale vietii (sociale sau private) – si in functie de aceste inclinatii rezulta performante. Este o selectie naturala.
Si o cota de gen – indiferent ca e in minerit, politica, la vidanjori sau educatoare – este o masura populista care submineaza performantele si inclinatiile reale ale oamenilor.
Nu am nimic impotriva ideii de a avea 50% femei parlamentare. Dar sa ajunga acolo prin puteri proprii, sa merite acest lucru datorita performantelor – nu datorita sexului. Pe care il au.