Modul de redactare al OUG de trasfer al acțiunilor ELCEN la PMB este o poezie care nu are de-a face cu gramatica economiei

5 august 2017

Tranferul acțiunilor ELCEN la Primăria Municipiului București prin OUG are o intrepretare mai degrabă politică, decât una economică.
Scopul politic: dacă încălzește cetățenii Bucureștiului, primarul Firea va face pasul pentru alegerile prezidențiale, nu contează cu ce costuri.
Modul de redactare al acestui OUG este o poezie care nu are de-a face cu gramatica economiei. RADET are o datorie de peste 700 de milioane euro către ELCEN, iar Elcen are o datorie de peste 400 de milioane de lei către Romgaz. Ori, în acest OUG nu se abordează deloc tema participării acestor companii de stat și modul de închidere sau de preluare a datoriilor. Trecerea acțiunilor ELCEN la PMB mai ridică câteva riscuri majore:
– Nu știm care este programul de management al primăriei.
– Nu știm care va fi noua structură decizională și de lucru.
– În România, majoritatea CET-urilor trecute în subordinea primăriilor sunt astăzi falimentare. Fraudele nu au lipsit. Dimpotrivă! De la Botoșani până la Brașov sau Oradea, în orice alt colț al țării, găsiți astfel de cazuri investigate azi de instituțiile anti-corupție.
Soluția corectă era trecerea Elcen de la Guvern la Primărie, cu condiția ca cea din urmă să vină cu un plan de management foarte bine definit, profesionist și depolitizat, pentru următorii 4-5 ani, pentru întregul sistem de utilități publice locale. O astfel de abordare s-ar apropia de modelul nemțesco-austriac de organizare și gestiune a așa-numitelor „stadtwerke” ca niște ateliere de utilitați ale marilor orașe. În Viena, de pildă, s-a format acest Wiener Holding care deține termocentralele, energia electrică, apă, canal etc. Însă, nici nemții, nici austriecii nu au privatizat rețelele de distribuție, ci doar furnizarea și producția. Când economiile lor nu funcționează bine, acestea absorb chiar și forța de muncă disponibilă și neocupată din marile orașe, funcționând nu doar cu scopul furnizării inteligente de utilități la costuri acceptabile pentru puterea de cumpărare locală, dar și ca supape sociale. Prețul curentului electric, de exemplu, este mai scump în Austria pentru populație decât pentru companii. La noi e invers. Mai mult decât atât, toate companiile incluse sau atașate ca furnizori acestui holding au limite de profit de 6% (un profit decent pentru o economie dezvoltată), astfel încât banii să fie investiți în modernizarea permanentă a sistemelor de utiliăți publice urbane. Este un model de managament sub autoritatea primăriilor marilor oașe, dar cu un plan de management bine definit și integrat. La cum arată lucrurile acum la noi suntem departe de acest model de organizare dovedit eficient în vest și peticim pe ici-colo.

Processed with MOLDIV

Processed with MOLDIV