Pacatele si inocenta administratiei publice (III)
Pacatele si inocenta administratiei publice stau pe un sistem de privilegii, cladit vreme de 20 de ani. Lipsa de transparenta, ineficienta guvernamentala, slaba calitate a politicilor publice si absenta unor politici de resurse umane motivante, cu bataie lunga, toate opun rezistenta la curatarea si simplificarea sistemului public. Incepand cu 1 ianuarie 2006 au intrat in vigoare procedurile de elaborare, monitorizare si evaluare a politicilor publice la nivel central. Legislatia aferenta a fost insa deseori amendata, dar cu efecte indoilenice asupra imbunatatirii capacitatii administrative de implementare si de evaluare, de reactie publica in general. Ma tem ca aceeasi soarta incearca si legea responsabilitatii fiscale sau a reformei administratiei fiscale. Aici nu e vorba de ministrul X sau Y, ci de un aparat birocratic bolnav, inertial si greu administrabil in absenta specialistilor potriviti la toate nivelurile.
Suntem obligati sa readucem in discutie problema politizarii excesive a institutiilor statului. Suntem martorii unei lumi intoarse pe dos, devenita cosmar cotidian, cu sute de drame individuale. Cariere construite vreme de ani si ani, dar subit amputate de noul numit politic, adeseori cu o profesie si abilitati complet inadecvate. Ce daca institutiile sunt blocate? Lucreaza subordonatii. Credeti ca e o problema unui partid politic anume? Nicidecum. Este abordarea, legitima sau ilegitima, a intregii clase politice. Cand te adresezi unui director din administratia publica nu te mai poti bizui pe tehnicitatea raspunsului sau caci, in prea multe cazuri, e un ilustru habarnist montat politic.
Comentarii 7
Eu vad o singura solutie, dezarmant de simpla: restrangerea patrimoniului statului. Privatizarea a tot ce a mai ramas de privatizat, simplificarea birocratiei sufocante, introducerea premizei de nevinovatie in relatia cu statul (eliminarea nenumaratelor „aprobari” si „avize”), eliminarea privilegiilor pe care statul si le acorda singur in relatia cu restul lumii (de ex faptul ca nu plateste dobanda la propriile intarzieri la rambursarea taxelor sau faptul ca este obligatia unilaterala a contribuabilului de a isi clarifica situatia fiscala chiar daca aceasta este eronata in urma unor greseli ale angajatilor statului, si multe altele), introducerea de parteneriate si management privat oriunde este posibil, inclusiv in invatamant, sanatate si chiar in anumite sectoare militare sau de siguranta publica.
Statul roman este in acest moment un porc gras si neajutorat. Tenteaza pe multi si nu se poate apara. Prima miscare ar trebui sa fie o cura drastica de slabire. Un stat fara mari companii publice, fara posibilitatea de a bloca, de multe ori abuziv sau prin artificii birocratice, o tranzactie, o initiativa, o constructie, etc, fara un statut privilegiat fata de ceilalti subiecti de drept, ar fi mult mai putin tentant. Presupunand ca in acelasi timp economia se dezvolta, atentia celor dornici de imbogatire se va concentra mult mai putin pe patrimoniul de stat devenit din ce in ce mai neinteresant.
Apoi, cu mai putina povara si cu o baza de impozitare marita isi poate intari structurile de control.
Nu cred in rezolvarea situatiei prin legi, proceduri, sisteme, algoritme, etc, etc, ce incearca sa faca eficienta aceasta structura obeza si moale. Am o reactie aproape fizica de nervozitate atunci cand aud de „norme de simplificare”, „revizuirea”, „noua procedura imbunatatita” etc. Fara exceptie toate acestea se traduc in hartogarie kafkiana, inutila, irationala si epuizanta.
Marea problema o constituie cei ce isi bazeaza prosperitatea si autoritatea personala pe manuirea dibace a acestui monstru placid. Problema este cu atat mai mare cu cat o mare parte dintre liderii societatii romanesti de astazi s-au format si au trait toata viata exclusiv in acest sistem. Mai mult, chiar succesul lor arata ca sunt niste corifei, niste maestri ai sistemului pe care cica ar trebui sa il schimbe! Nu au nici un fel de experienta intr-un mediu lipsit de controlul, birocratia si coruptia statului roman, ca rezultat implicit al educatiei si carierei lor nu au incredere in libertatea economica si administrativa, sunt la o varsta la care schimbarea profunda este biologic imposibila si mai ales nu au absolut nici o garantie ca intr-un alt model de societate vor avea un succes macar comparabil cu cel actual. De fapt o buna parte dintre ei sunt constienti ca odata cu acest model ar disparea si ei ca lideri. Nici macar evolutia biologica nu imi lasa prea multe sperante, deoarece deja a inceput sa apara versiunea 2.0 a acestui tip de lider postcomunist: baronul.
Tot ce sper de la liderii politici este sa aiba macar luciditatea si marele altruism necesar pentru a infrange tentatia lor de a „controla”, „rezolva”, „reforma”, „gasi solutii” si de a DA DRUMUL. De „a arunca in apa” resursele patrimoniale si umane controlate de stat. Vor lua apa la bord, unele vor ajunge la hoti, unii functionari vor suferi o perioada in somaj, dar in cele din urma tot ce este viabil va invata sa inoate.
In rest, va spun cinstit ca desi sunt economist de profesie, nici nu mai acord atentie „strategiilor” avansate de diversi lideri politici pentru a „eficientiza” si „reforma” statul. Nu poate fi reformat, iar cei care sunt autorii acestor „strategii” sunt nu doar incompetenti, dar chiar dusmanii naturali ai acestor reforme. Iar lider politic care sa surpe fundamentul propriei puteri nu s-a inventat inca.
Din pacate in ultimul timp il aud pe Traian Basescu laudandu-se singur cum a blocat privatizarile. Si ce-a rezolvat? A „salvat” Posta de Vantu (desi nu era deloc obligatoriu sa ajunga la respectivul, exista metode solide si deja testate chiar la noi de a face privatizari sub supraveghere internationala, sau transparent, pe bursa, ca sa nu mai vorbim ca CSAT-ul putea lua o decizie de blocare doar daca o asemenea amenintare se materializa, nu inainte de a demara procesul!) si in schimb a napadit-o cu activisti de partid. Externalizarea resurselor statului, chiar si catre niste hoti, desi nu cred ca suntem condamnati la asa ceva(!), inseamna finalul acestei agonii jalnice si insuportabile de 20 de ani.
In rest…discutiile despre cum sa facem statul roman mai bun ma plictisesc la fel de mult ca si discursurile lui Ceausescu despre dezvoltarea multilaterala a patriei. Si unele si altele sunt doar niste „planuri minunate” ce nu vor depasi niciodata faza de teorie. La fel ca minunata teorie a tatalui lor, al tuturor, Karl Marx.
joness,
In toata pledoaria ta ai uitat de miezul problemei politice, in jurul caruia se invart toate deciziile si toti politicienii: VOTUL. Or cu un astfel de discurs castigi cei 10% din populatie, care inteleg ce inseamna spirit antreprenorial si munca, forta activismului privat, si nu mana intinsa la tata statului pentru a mai cersi un mic ajutor sau subventie, o pensie mai mare sau salariu, de parca nu tot noi le-am plati si pe acelea, nu sunt suficienti. Asadar, trebuie sa te adresezi celor 90% si sa cuceresti cat mai multi dintre ei. Aici se izbeste frontal ratiunea economica de cea politica. Noi nu avem un Havel care sa vorbeasca scurt si la obiect.
De fapt statul roman…si-a pirdut suveranitatea odata cu adoptarea tratatului de la Lisabona…sa vedem daca Europa gandeste in stil Joness sau altfel…daca noi nu am fost in stare sa ne conducem probabil altii (cei din Europa) sant in stare…Cred ca in urmatorii 5-10 ani legile vor fii facute numai in Europa…la fel cum cred ca in urmatorii 40-50 de ani Europa se va destrama la fel ca URSS…iar visul ocultei mondiale se va sfarama…
Ati uitat sa treceti cuvantul „inocenta” intre ghilimele.
Un premier cinstit,puternic si cu imaginatie poate schimba situatia actuala.Trebuie sa impuna doua sau trei HG sau OUG vizand:
-transparenta absoluta a tuturor cheltuielilor institutiilor administrative si politice de stat.Eu nu vad ce impediment ar fi in impunerea obligatiei fiecarei unitati(scoala,spital,inspectorat,regie,agentie,primarie,prefectura,consiliu judetean sau local,minister,etc)de a posta zilnic pe site-ul institutiei a tuturor cheltuielilor facute in ziua anterioara.(atat pentru achizitii de produse si servicii cat si retributii).
-responsabilizarea imperativa si imprescriptibila a conducatorilor acestor institutii.Prin imperativ inteleg ca isi pierde automat postul daca nu indeplineste un set de obligatii.Printre aceste obligatii ar trebui sa fie:
-indeplinirea unor criterii de performanta(cuantificabile si masurabile,exprimabile prin numere)
-recuperarea pierderilor si a cheltuielilor de judecata in cazul in care institutia a pierdut un proces
Din pacate nu vad pe nimeni dintre reprezentantii actuali ai clasei politice care macar sa doreasca asa ceva.Asta desi implicarea in campanie electorala prin sustinerea acestor propuneri ar atrage o mare parte a populatiei de partea sa.
O readuc in discutie si pe doamna ELINOR OSTROM, deţinătoarea premiului Nobel pentru economie în anul 2009. Lucrarea sa tratează problema administrării bunurilor publice şi face o analiză a necesităţii eficienţei cooperării între indivizi, pentru a atinge un scop comun prin exploatarea bunurilor publice şi private din patrimoniul unităţilor administrativ teritoriale şi al statului, crearea administrarea şi valorificarea acestui patrimoniu în interes comun. Viziunea sa ia în considerare elementele de economie, antropologie şi geografie.
@andrea,
Daca castiga dl Basescu alegerile(sa-i urez azi La multi ani!) vom avea cu adevarat multa treaba de facut in urmatorii 5 ani dar si dupa.
Erata: andreea