‘ZERO deșeuri’ în România. Rezultatele dezbaterii PDL și PNL cu mediul de afaceri legat de rolul industriilor verzi: dacă vrem o Românie curată, ne costă!

14 iulie 2014   |  34 comentarii

Guvernul Alternativă al PDL, PNL și Fundația Konrad Adenauer au organizat astăzi întâlnirea special dedicată mediului de afaceri din domeniul industriilor verzi și economiei circulare. Este al cincilea eveniment pentru mediul de afaceri pe care îl organizează Guvernul Alternativă al PDL. La dezbatere au participat oameni de afaceri din domeniul industriilor verzi, al gestionării deșeurilor și al energiei regenerabile, alături de Cătălin Predoiu – Prim-ministrul Guvernului Alternativă al PDL, Andrei Chiliman – Primarul sectorului 1, Sven-Joachim Irmer – Directorul Fundației Konrad Adenauer România, Gheorghe Ialomițianu – ministrul Finanțelor în Guvernul Alternativă al PDL, Andreea Paul – ministru al Economiei în Guvernul Alternativă și Lucian Isar – reprezentant al PNL.

A fost adus în atenția publicului rolul economiei circulare, trecut cu vederea de Guvernul actual, deși se află în centrul preocupărilor la nivel european în acest moment. România nu poate ignora această oportunitate de creare de locuri de muncă și de dezvoltare economică. Propunerile din partea oamenilor de afaceri au fost clare, iar PDL și PNL și-au luat angajamentul de a le transforma în propuneri de inițiativă legislativă o dată cu începerea unei noi sesiuni parlamentare: stabilirea definiției de „deșeu” pentru ca prevederile legale referitoare la deșeuri să fie clare, clarificarea statutului deșeurilor și dreptul pe care îl au administrațiile publice locale asupra acestora, liberalizarea pieței deșeurilor, sprijinirea industriilor verzi pentru a crea locuri de muncă și extinderea facilităților fiscale, de tipul reducerii CAS și a scutirii de impozitare a profitului reinvestit, și asupra industriilor verzi.

În debutul întâlnirii, Andreea Paul a menționat:

Este a cincea dezbatere pe care Guvernul Alternativă al PDL o dedică mediului de afaceri. Discutăm despre industriile verzi. Vreau să lansez un alt concept, despre care nu s-a vorbit deloc în ultimii 25 de ani: zero deșeuri ca obiectiv al României în următorul deceniu. De ce? Pentru că deșeurile pot deveni o sursă de profit și de noi locuri de muncă. Un comisar european ne spune că putem genera 30.000 de noi locuri de muncă doar în industria deșeurilor. Putem mai mult dacă ne mobilizăm.

România reciclează și transformă în compost numai 1% din deșeuri, față de media europeană de peste 40%. Avem așadar oportunități de creștere economică și de creare de noi locuri de muncă în zona economiei circulare. Nu am auzit în dezbaterea publică pe nimeni discutând despre economia circulară nici în România ultimilor 25 de ani, nici în acest an, care este unul electoral.  

Așadar, readucem în dezbatere publică oportunitățile care derivă din reutilizarea deșeurilor: materialele reciclate sunt mai ieftine decât materiile prime și contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Totodată, acestea pot contribui și la diminuarea dependenței de importurile de materii prime.”

Găsiți aici documentul de poziție privind industriile verzi, supus dezbaterii publice, și aici prezentarea, pe scurt, a acestuia.

Cătălin Predoiu, Prim-ministrul Guvernului Alternativă:

Actualul model de dezvoltare are la bază axioma bunăstării economice, adică a nivelului de trai tradus în valoarea PIB/locuitor. Premisa acestei axiome cuprinde o contradicție între obiectivele de creștere și capacitățile limitate ale mediului de a susține obiectivele de creștere pentru că resursele de mediu sunt limitate și deteriorabile. Acumularea capitalistă se bazează pe două procese strâns legate: productivism și consumatorism. Lester Brown consideră că soluția pentru restructurarea și adaptarea modelului capitalist constă în crearea unei piețe cinstite, care să includă costurile materialelor provenite din natură. Devine clar că adaptarea modelului acesta economic presupune o valorizare economică a variabilelor neeconomice. În prezent, economia globală nu a realizat acest lucru.

Sunt convins că România trebuie să abordeze acest domeniu al industriilor verzi de pe poziția unui stat cu resurse energetice foarte bogate și în prezent nevalorificate la adevărata valoare, cu obiective de mediu, standarde de mediu, atenție la interesele comunității locale și nevoia de a prezerva peisajul natural. Aceste discuții trebuie încadrate în ceea ce ar trebui să fie și nu este o strategie a României pentru dezvoltarea sectorului energetic și care să cuprindă și ferestre către zona de nișă precum industriile verzi.”

Sven-Joachim Irmer, Directorul Fundației Konrad Adenauer România

În ceea ce privește reciclarea deșeurilor în Germania, din anul 1991 a fost implementat un lanț de valorificare a produselor în care sunt cuprinse toate formele de pachete de recipiente de ambalaje. Acesta este format din două sisteme: public, adică administrațiile locale, și privat, denumit punctul verde. În anul 2014 avem 9 sisteme private diferite de reciclare. Ambalajele nu sunt gunoaie. Pentru o țară ca Germania, mai săracă în resurse, ambalajele reprezintă resurse. Reciclarea asigură prețuri stabile în prelucrarea materiilor prime și este un instrument de marketing, un semn pe care îl dau firmele în privința dezvoltării durabile. Dacă în 1990 se produceau 38 mil. tone gaze cu impact asupra mediului, în anul 2013 cantitatea de gaz s-a redus cu 18 mil. tone. Germania este campion mondial în reciclare. Conform directivelor UE, trebuie să reciclam 50% din ambalajele provenite din deșeurile menajere. În anul 2010, în Germania se prelucrau 80% din aceste ambalaje, deci am depășit cu mult țintele. În Germania, la momentul actual sunt 200.000 locuri muncă doar în reciclarea deșeurilor. Sunt implicate 3.000 firme cu o cifra de afaceri de 40 mld. euro și cu aprox. 15.000 instalații de reciclare în funcțiune.90% din germani fac separarea deșeurilor, conform sondajelor. Germanii sunt foarte verzi și indiferent de opțiunile politice, suntem preocupați de protecția durabilă a mediului.

Nu doar statul și firmele trebuie să se preocupe de protecția mediului, ci e un efort a întregii societăți. Fără un cetățean cu voința de a separa deșeurile, nici firmele nu vor găsi o oportunitate de afaceri.”

Andrei Chiliman, Primarul sectorului 1:

Legislația actuală nu spune al cui este gunoiul menajer. Atâta vreme cât în București eu, ca autoritate locală,plătesc curățenia stradală și ridicarea gunoiului menajer, gunoiul e al autorității locale. Nu este așa însă pentru că sunt lacune în lege. Prin urmare, sunt firme care colectează deșeuri de sticlă, pet-uri, hârtie etc. și le valorifică ei, fără a da vreun ban administrației locale.

La nivelul sectorului 1, una din principalele preocupări este creșterea selectării. Am forțat și ni s-a solicitat introducerea containerelor de colectare selectivă. Nici nu se colectează cât s-ar putea colecta. Uleiul de gătit e cancerigen dacă este folosit de 2 ori succesiv. Majoritatea gospodăriilor îl aruncă în chiuvetă; în străinătate e colectat, așa cum se colectează și fiecare bucată de aluminiu. La noi nu există un sistem pentru o astfel de colectare. Suntem departe de locul unde ar trebui să fim. Totul pornește din proprietatea asupra deșeurilor menajere. În acest fel, aș putea impune o colectare contra cost; de exemplu, la un pet colectat să primești 5 bani. Acest sistem ar putea fi introdus în școli; în străinătate există acest sistem și funcționează foarte bine. Colectăm cam 15% pet-uri, sticlă, hârtie, dar e foarte puțin și suntem departe de cifrele oficiale care sunt mult mai optimiste decât realitatea. Efortul trebuie continuat și trebuie presat pentru ca societatea de salubritate să pună la dispoziție posibilitatea de colectare selectivă.

Industriile verzi înseamnă industrii care consumă puțin. Pentru industriile verzi trebuie să schimbi abordarea construcțiilor industriale, a tehnologiilor care se folosesc. Firmele mari din industria auto, mari poluatoare și consumatoare de energie, proiectează fabricile noi pentru a consuma cât mai puțină energie și să producă în același timp foarte multă energie. La noi nu exista o stimulare reală a cetățenilor, nu numai a firmelor pentru energiile verzi.

Trebuie voință politică. Guvernul Alternativă trebuie să își dorească să producă această schimbare radicală – o schimbare de fond. Dacă nu facem acest pas mare către industriile verzi, vom pierde și mai mult teren față de țările occidentale”.

Gheorghe Ialomițianu, ministrul Finanțelor în Guvernul Alternativă al PDL:

Contabilitatea ecologică există mai mult teoretic și are în vedere înregistrarea costurilor cu resursele. Ar trebui să ne gândim la introducerea acestui concept pentru că trebuie să apreciem foarte mult resursele naturale. Ar fi păcat să nu evidențiem aceste costuri, să consumăm resurse fără nicio eficiență.

PDL și PNL susțin facilitatea reducerii CAS și pentru industriile verzi, pentru că stimulează crearea de locuri de muncă.

Pentru prima dată avem impozite și taxe noi, iar veniturile sunt mai mici decât cele de dinainte de introducerea taxei. Trebuie să stimulăm orice domeniu economic care reprezintă un rezervor de locuri de muncă, precum industriile verzi. Facilitățile fiscale, de tipul scutirii de impozitare a profitului reinvestit, trebuie să vizeze toate activitățile economice care creează locuri de muncă”.

Constantin Damov, membru fondator GreenGroup

În cazul industriilor verzi, vorbim despre industrii profitabile. Azi, GreenGroup are o cifră de afaceri de 120 mil. euro anual, a creat 3.000 locuri de muncă, iar impozitele plătite se ridică la 20 mil. euro pe an. În următorii 5 ani ne propunem să creștem cifra de afaceri și investițiile de 3 ori – să ajungem la 300% din ce suntem azi. Ce avem nevoie?

  • România este al 2-lea producător de fibră sintetică produsă din reciclarea pet-urilor. Jumătate din producția noastră e alimentată din pet-urile aduse din Germania. Materia noastră primă e deșeul municipal în principal. Am dori să nu mai fie lăsat să curgă către gropile de gunoi – să impunem deci taxa de depozitare care există în toate țările europene. Astfel rămân mai multe materii prime care pot fi folosite pentru dezvoltarea industriei.
  • O politică îndrăzneață de mediu. Guvernele care au trecut au tratat zona mediului superficial și fără multă expertiză, s-a politizat foarte mult orice decizie. Ministerul Mediului trebuie responsabilizat cu ținte clare și obiective specifice.
  • Ne dorim o piață liberă a deșeurilor; astăzi, aceasta are 1,2 mld euro în forma materiilor prime. Este o piață care trebuie reglementată, iar legea 101/2006 e confuză. Se spune că autoritatea locală este deținătorul legal al deșeurilor, dar nu și proprietarul lor.
  • Un dialog permanent, deschis, cu privire la orice Hotărâre de Guvern, ordin de ministru sau lege care atinge domeniul deșeurilor. Pentru că nu se strâng atâtea deșeuri separate la noi în țară, importam cantități semnificative de deșeuri. Industria verde românească se bazează în proporție de 60% pe deșeurile din țară, 40% pe cele din import.

Connie Larkin, lider în educație ontologică

Problema este lipsa de instruire și educație a oamenilor. Este nevoie de un parteneriat cu populația țării bazat pe respect. E esențială educarea constantă, continuă, pentru asumarea responsabilității pentru lucrurile făcute. Nu politicienii trebuie să facă pentru noi, noi trebuie să facem”.

Alex Ștefănescu, firmă de IT din București

Suntem producători de deșeuri de echipamente electrice. Am dori ca inițiativa dvs. să cuprindă și aspectul care reiese din ordinul 1441/2011, care prevede un model de reciclare din industria IT, dar lasă foarte puțin loc antreprenorilor din domeniu. Nu există un control complet, care să închidă cercul deșeurilor. Vindem produsele electrice, dar ca urmare a acestui ordin trebuie să plătim un timbru verde către un ONG care se ocupă de reciclarea acestor deșeuri. Noi doar prezentăm volumul produselor vândute, dar respectivul ONG nu îmi solicită informații cu privire la ce firme am vândut și de la cine trebuie recuperate produsele. Avem nevoie de întregirea legislației printr-un feedback de la producători și firmele care le reciclează. În cercul reciclării, se poate întâmpla ca produsele respective să nu ajungă la firma care într-adevăr valorifică acele deșeu. Este necesară înăsprirea cadrului legislativ și fiscal pentru firmele care reciclează și nu știm de unde provin bunurile reciclate, nu știm ce reciclează”.

  • Răspuns Andrei Chiliman:
  • PPentru deșeurile electrocasnice și electronice există o firmă desemnată de Ministerul Mediului care preia bunurile și le reciclează, nu știm cum a fost desemnată firma respectivă.  Pentru aceste firme a fost creată taxa de mediu, însă poate ar fi fost mai bine ca aceasta să fie aplicată un an sau doi, până încep să funcționeze firmele. Nu am văzut niciun raport al unei firmei astfel agreată – de monopol – care să facă public cât a reciclat și ce profit a obținut. În momentul respectiv ne-am putea da seama cum funcționează taxa de mediu. Toate aceste deșeuri sunt ale deținătorului care este, teoretic, primăria, nu ale firmei respective. Însă primăria nu a primit niciun leu din reciclarea acestor obiecte. Avem obligația prin Parlament să cerem acestor firme agreate de minister să prezinte ministerului bilanțul asupra activității lor pentru a vedea ce s-a întâmplat cu firmele, dacă taxa de mediu este în continuare justificată”.

Radu Merica, președintele Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germane, director general RER Recuperare Ecologică şi Reciclare

Este dispusă clasa politică să piardă voturi pentru ca noi să avem o țară curată? Aici este cheia problemei. Reciclarea costă. Nu este nimic mai ieftin decât depozitarea gunoaielor la groapa de gunoi. În momentul în care îți pui problema procesării, se pune problema de costuri. Cineva trebuie să suporte acest cost. În Germania, cetățenii plătesc aproximativ 6 euro/lună/persoană pentru reciclare. În România, media este de aproximativ 1 euro (de la 20 bani în mediul rural, la 10-12 lei în marile aglomerări urbane). La procesare, costul urcă de la 20 bani la 2 euro. Când cetățeanul își cumpără sticla de apă, trebuie să își pună și problema cum scăpam ecologic de ea. Când vine vorba despre acest pas, cetățeanul nu mai are bani.

Ce este de făcut?

  • Legislație: Nu se știe cine este proprietarul deşeurilor. Dar definiția deşeurilor?
  • Guvern: La Agenția Fondului pentru Mediu (AFM) nu s-au dat bani pentru proiecte de mediu, toți banii au mers la programul Rabla, deci bani pentru ceva ce poluează. Vrem să fie susținute proiectele mari de investiții? Trebuie ca din fondurile AFM să dăm o cotă parte din bani celor ce investesc în mediu.
  • Primăriile pot face multe. Cetățenii trebuie să simtă că îi costă, altfel nu se face nimic. Dacă germanii nu ar sorta deșeurile, în loc de 6 euro pe lună i-ar costa 20 de euro pe lună. Cum se face reciclare și sortare dacă pe cetățeni nu îi costă nimic? Tot ce e gratis nu valorează nimic.
  • Agenții economici: Trebuie supravegheați de către primărie, pentru a vedea dacă într-adevăr sortează. Primăria se poate implica cu poliția locală pentru a depista cine colectează corect și cine nu colectează în conformitate cu normele. Fără o monitorizare atentă, apare pericolul micii criminalități. Așadar poate să apară evaziune fiscală, neplata TVA etc. Trebuie luptat consecvent împotriva lor”.

Mihai Rohan, Patronatul din industria cimentului

„Una din verigile economiei circulare este industria cimentului. Acum, aceasta s-a transformat în depoluator prin excelență pentru că reutilizam deșeurile. Am ajuns să facem importuri de deșeuri sortate pentru că nu le găsim în România, deși se aruncă peste tot, nu costă nimic; suntem pentru introducerea taxei de groapă. Daca nu costă nimic, toți le aruncă oriunde.

Nu e cazul să utilizați incinerarea deșeurilor până nu este folosit tot ce se poate în industria cimentului. Anul acesta am folosit 150.000 tone prin reutilizarea zgurilor, a cenușilor – suntem la nivelul UE, încercăm să găsim deșeuri și nu reușim. La fel ca toate industriile din UE și din lume, emitem CO2. Încercăm să îl reducem; până atunci, la nivelul UE ni se alocă cote de emisii de CO2 gratuit.

Materialele de construcții produse de noi se pretează la realizarea clădirilor verzi, mai ales a celor noi. Școlile, spitalele, ar trebui să fie clădiri pasive – care să își genereze singure energia  necesară”.

Gheorghe Țucu, acționar al unei companii mici în zona de energie regenerabilă

Sunt necesare: modificarea legii cu privire la regenerabile, acordarea de bonusuri pentru cogenerarea sub un megawatt.

Vă concentrați prea mult pe centralizarea soluțiilor. Dați voie să se realizeze soluții mici, de exemplu pentru un sat sau o comună, posibil de realizat chiar fără subvenții de la stat”.

 

Alexandru Borcea, Asociația Română pentru Industria Electronică și Software

Situația ține de atitudine – modul în care mă raportez la ce se întâmplă în jurul meu. Trebuie să se schimbe cultura noastră pentru a fi schimbată atitudinea noastră. Este foarte important să ne implicăm mai mult și solicit două lucruri foarte importante:

– Open data și open government partnership pentru a crește participarea fiecăruia în actul de guvernare și ulterior să creeze un vector de învățare că suntem responsabili de ce se întâmplă în jurul nostru.

– Am dori să găsim căi pentru a constitui un parteneriat mai strâns cu Germania pe industria verde.”

Rusu Mihai, practicant și coordonator de activități în domeniu

Este necesar un proiect legislativ privind micii producători de energie electrică, centrat pe componenta de cogenerare pentru consum propriu sau de grup (colectiv) și prelucrarea excedentului în rețeaua națională.