Scaderea brutala a deficitului de cont curent da semnalele economiei in agonie

18 iunie 2009   |  10 comentarii

In 2009, deficitul de cont curent al Romaniei ar putea cobori la 6-7 miliarde de euro, ceea ce inseamna o restrangere dureroasa pentru economia privata.

Din acesta:
– 4.5-5 mld e generat de catre sectorul de stat care este in continuare nerestructurat;

– fata de anul trecut, deficitul sectorului privat ar putea sa scada de la 12 la 1.5-2 miliarde anul acesta – adica sectorul privat nu va mai cumpara net aproape nimic din strainatate (si nu ma gandesc la autovehicule, ci in special la investitii, tehnologii si materii prime), iar exporturile se reduc drastic la randul lor.


Restrangerea activitatii sectorului privat (10 miliarde inseamna 8% din PIB) inseamna ca firmele nu mai incaseaza din strainatate si nu mai au acces la finantare interna. Adevarul este ca bancile fac provizioane si dau bani MF-ului. Degetul acuzator indreptat asupra bancilor nu face decat sa sporeasca inclinatia romanului de a nu-si mai plati ratele, ceea ce arunca bancile in probleme si mai mari. Ancheta de conjunctura pe trimestrul II al Comisiei Nationale de Prognoza semnaleaza tendinta de crestere a restantelor la credite cu aproape 30%.

Economia romaneasca este acum in agonie. Ma doare sufletul pentru toti cei care au dificultati majore in afacerile private. Ma doare ca sunt salvati si protejati cateva sute de angajati lenesi la stat in detrimentul celor care produc ceva in Romania . Ma doare ca in primul trimestru al acestui an s-a restrans consumul final individual efectiv al populatiei cu 10,5%, iar cel al administratiei publice a crescut cu 4%.

Tinand cont de colectarea defectuoasa a impozitelor si de cheltuielile in crestere imi doresc ca acest guvern sa nu pice in capcana urmatoarelor doua ERORI majore:
– sa propuna cresterea taxelor intrucat va adanci si mai mult economia in criza;
– bancile sa sponsorizeze in continuare MF prin BNR si sa dea credite economiei private din an in Pasti (= crowding out).

SOLUTIILE sunt la MF si in reforma urgenta a administratiei publice:

– Legarea salariilor administratiilor financiare de performanta colectarii. Se stie cate firme sunt intr-un judet. Se cunoaste cifra lor de afaceri. Se calculeaza tentativ suma de incasat. Se impune un salariu maxim pentru fiecare angajat al administratiei financiare. Salariul incasat va fi salariul maxim ponderat cu rata de colectare. In acest fel, Gigel, sef la administratia financiara se va gandi daca nu cumva chiar merita sa-l preseze pe varul Pandele sa-si plateasca impozitele.

– Analiza dura a performantelor celor care evalueaza proiectele europene. Le e lene sa le citeasca si le resping pe forma. Apar, nu de putine ori, explicatii de genul: notatii facute cu pasta rosie pe prima pagina. Sa fim seriosi, firmele mor de foame si un dezinteresat care a dat o astfel de rezolutie decide soarta firmei.

– Diminuarea rapida a numarului de angajati si a cheltuielilor din administratie. Majoritatea populatiei este nemultumita de administratia publica si de serviciile ei proaste. Mai putini oameni vor putea fi mai eficienti si mai responsabili.

– Cei ramasi in administratie ar trebui sa primeasca concediu neplatit pe timpul verii. Uneori, orarul lor de lucru este cel al unei femei gravide. Propun 8 ore pe bune si 2 saptamani libere la vara. Primele de Craciun si de Paste trebuie eliminate pana la reluarea cresterii economice. Responsabilitatea iesirii rapide din criza economica trebuie distribuita echitabil intre sectorul privat si cel public.

– Alte state din regiune, precum Ungaria, Bulgaria, Croatia, Estonia, Letonia sau Lituania au fost obligate sa-si micsoreze cheltuielile bugetare prin scaderea reala a salariilor, inclusiv cele ale presedintilor, premierilor si ministrilor, pentru a face fata crizei.

– Nu se poate implementa salarizarea unitara fara reduceri de personal in sectorul public. De unde vor veni economiile ce vor finanta eventuale cresteri salariale pentru restabilirea echitatii inter- si intra-profesionale, avand in vedere ca avem deja o pondere a cheltuielilor salariale in PIB de 8.4% (in 2008)? Masurata ca proportie din veniturile bugetare suntem in top 5 in Europa. Pentru a vedea de unde putem sa taiem ar trebui sa facem analize functionale ale institutiilor publice centrale, dar si locale. Se prea bine stie ca nicio institutie nu se reformeaza singura, din interior.

– Toti banii astfel economisiti trebuie orientati urgent spre investitii si spre crearea de noi locuri de munca.