Statutul socio-economic scăzut reduce speranța de viață medie cu peste 2 ani

27 aprilie 2017

Statutul socio-economic scăzut este un factor major de risc pentru sănătatea și moartea timpurie, reducând speranța de viață cu 2,1 ani. Spre deosebire de persoanele cu un status social ridicat, cele cu un status scăzut au cu 46% mai multe șanse de a deceda mai devreme (sub 85 de ani). De aceea, acest factor de risc ar trebui să fie introdus în politicile naționale și globale în domeniul sănătății – arată ultimul studiu Lancet, publicat recent (2017, vezi sursa la finalul sintezei).

Investigând speranța de viață în rândul persoanelor provenind din medii socio-economice diferite pe un eşantion de circa 1,7 milioane de persoane din Europa și din SUA, proiectul de cercetare LIFEPATH finanţat de Comisia Europeană (http://www.lifepathproject.eu/) arătă, printre altele, că:

  • Un impact negativ similar asupra sănătăţii îl au atât statusul precar, cât și fumatul sau un stil de viață sedentar.
  • Fumatul este asociat cu pierderea a 4,8 ani de viață, diabetul cu 3,9 ani, inactivitatea fizică cu 2.4 ani, statusul ocupațional scăzut este asociat cu pierderea a 1,5 ani pentru femei și de 2,6 pentru bărbați, iar consumul ridicat de alcool poate duce la pierderea a unui an de viață.
  • Comparativ, tensiunea arterială crescută a fost asociată cu o scădere a speranței de viață de 1.6 ani, obezitatea – cu 0,7 ani, iar consumul de alcool în cantitate mare – cu 0,5 ani.

Proiectul LIFEPATH a coroborat „Planul de acțiune global 2013-2020 pentru prevenirea și controlul bolilor necomunicabile” (The 2013–20 Global Action Plan for the Prevention and Control of NonCommunicable Diseases – NCDs) al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cu un alt studiu de monitorizare a schimbărilor de sănătate care pot fi atribuite celor 67 de factori de risc (the Global Burden of Disease – GBD – Collaboration) realizat în 21 de regiuni ale lumii.

Realizat la scară, studiul LIFEPATH a comparat pentru prima dată „importanța circumstanțelor socio-economice ca factori determinanți ai sănătății cu cei șase factori de risc majori vizați de strategia globală de sănătate pentru reducerea mortalității premature”: consumul de alcool, sedentarismul/activitatea fizică insuficientă, consumul curent de tutun, tensiunea arterială crescută, diabetul zaharat și obezitatea, numiţi factori de risc 25 × 25 (the 25×25 risk factors).

Studiul a dovedit că asocierea dintre statutul socio-economic scăzut și mortalitatea prematură a fost consecventă în ceea ce privește cauzele decesului, în timp ce factorii de risc 25 × 25 au fost mai degrabă asociați cu mortalitatea cauzată de bolile cardiovasculare decât cu cancerul și cu mortalitatea din alte cauze (Silvia Stringhini et al., Socioeconomic status…, p. 1233).

Dintre persoanele cu un status socio-economic scăzut, 55600 (15,2% bărbați și 9,4% femei) au decedat înainte de vârsta de 85 de ani, comparativ cu 25452 (11,5% dintre bărbați și 6,8% dintre femei) persoane cu status socio-economic ridicat.

Studiul a arătat că „strategiile și acțiunile globale existente definite în planul de sănătate 25 × 25 și în Programul de supraveghere a poverii globale a bolilor exclud din agendă un determinant important al sănătății” (p. 1235). Mai mult, deşi mai multe rapoarte, precum The WHO Commission on the Social Determinants of Health (CSDH) din 2008 şi the Rio Political Declaration on the Social Determinants of Health au atras atenţia asupra inegalităților socio-economice în domeniul sănătății, „strategiile globale de prevenire continuă să fie centrate pe tratamentul factorilor de risc proximali” (Silvia Stringhini et al., Socioeconomic status…, p. 1235).

Propunerea cercetătorilor Lifepath este de a găsi soluții structurale puternice în amonte, cum ar fi investițiile în programe de educație timpurie pentru copii (care să le permită părinților să lucreze în timp ce copiii lor sunt îngrijiți) și programe de stimulare a muncii (adică, impozitul pe venit), pentru a reduce inegalitățile în domeniul sănătății (Silvia Stringhini et al., Socioeconomic status…, p. 1235).

Prin urmare, dat fiind că statutul socioeconomic este unul dintre cei mai puternici predictori ai bolii, pentru a evita mortalitatea timpurie, acesta trebuie să fie înclus în politicile de sănătate la nivel mondial alături de factorii de risc convenţionali.

Sursa: Silvia Stringhini et al., 2017, Socioeconomic status and the 25 ×25 risk factors as determinants of premature mortality: a multicohort study and meta-analysis of 1·7 million men and women, Lancet 389: 1229–37, Published Online January 31, 2017, http://thelancet.com/pdfs/journals/lancet/PIIS0140-6736(16)32380-7.pdf.