Studiile in strainatate, decisive in formarea mea

19 martie 2012   |  14 comentarii
Interviu pentru Business24: Studiile in strainatate, decisive in formarea mea.
Silvia Panturu: Ati urmat o serie impresionanta de studii in strainatate. Care au fost cele mai importante dintre acestea si pentru care ati locuit in statele respective?
AP: Toate au fost importante. Se detașează, totuși, anul petrecut în Italia ca student Erasmus, stagiul efectuat la London School of Economics și lunile petrecute la Paris ca bursier. În Italia, mânată de un entuziasm specific vârstei deloc impresionat de starea precară a finanțelor proprii, am avut posibilitatea să înțeleg ce înseamnă de fapt să trăiești și să înveți într-o societate așezată și într-un mediu normal. Am văzut ce înseamnă o bibliotecă pusă la punct și un învățământ centrat pe student. Am priceput cât de departe era România de toate acestea, deși nu-i lipsea nicidecum potențialul. În plus, din punct de vedere cultural, Trieste reprezintă un „caz” – e un oraș aflat la intersecția mai multor lumi, un oraș care a aparținut multă vreme împărăției chezaro-crăiești austro-ungare, un oraș care a dezvoltat o identitate de frontieră de un șarm incredibil. În Londra, o metropolă cosmopolită, am avut ocazia să-mi fac o idee despre modul în care ar trebui să arate o școală adevărată de economie și de științe sociale. LSE e o instituție de elită în domeniu, calitatea studiilor și a condițiilor de studiu oferite fiind o mană cerească pentru orice tânăr doritor să învețe. În plus, orașul este fascinant iar muzeele publice, impecabile de altfel, sunt gratuite. Îmi aduc aminte cu plăcere cum bântuiam prin British Museum ori de câte ori aveam posibilitatea. La Paris am avut șansa de a intra în contact cu o lume diferită de cea anglofonă cu care mă obișnuisem eu între timp. La Maison des Sciences de l’Homme am colaborat cu Dana Diminescu, un excelent sociolog specializat în „circulații migratoare”, fapt care mi-a permis să nuanțez unele dintre părerile despre „migrația creierelor” încetățenite la noi. Sociologii francezi sunt deosebit de atenți la aspectele metodologice și la terminologie, fapt extrem de util oricărui cercetător. Cât despre oraș, e o poveste din care ai foarte multe de învățat.
SP: In ce mod v-au ajutat studiile din afara tarii? Credeti ca daca ati fi continuat sa studiati in tara, ati fi fost un profesionist mai putin pregatit?
AP: Studiile în străinătate au fost absolut decisive. Cu siguranță aș fi fost mai puțin pregătită din punct de vedere profesional în lipsa lor. Știu că mulți dintre cei care studiază multă vreme în afară întâmpină adesea greutăți nepermise și nejustificate la întoarcerea în România, asta dacă aleg să se întoarcă. Eu am optat însă pentru stagii de cercetare de durată scurtă și medie, care nu mi-au cauzat nicio neplăcere profesională, ba dimpotrivă.
SP:  In ce mod v-au transformat ca om aceste experiente?
AP: Nu cred că studiile construiesc caractere. Cred în schimb că pot să le reveleze. Experiența acumulată la studii în străinătate te transformă ca om dacă vrei tu să te transforme. Depinde de fiecare ce alege. Personal, am vrut să învăț cât mai mult și cât mai temeinic. Mi-am propus să încerc să înțeleg cât mai mult din cele văzute, auzite sau citite. Am devenit un alt om după toate astea, mai bun sau mai rău? Nu știu. Ceea ce știu este că mi-am făcut mulți prieteni, am trăit clipe frumoase, mi-am exersat italiana, engleza, franceza și maghiara și am crescut foarte mult profesional. De asemenea, am devenit mult mai conștientă de propria valoare și, în egală măsură, mult mai rezervată. Cu cât știi mai multe, cu atât îți dai seama cât de multe mai ai de învățat.
SP: Sa studiezi in strainatate era foarte la moda in perioada interbelica, moda care a revenit in ultimii ani. Credeti ca majoritatea studentilor romani care se formeaza in afara si a parintilor vad acest lucru ca pe o moda sau o necesitate?
AP: Nu știu cum văd alții lucrurile și nu-mi place să generalizez. Pentru unii este poate o modă, pentru alții cu siguranță este o necesitate. Din punctul meu de vedere, pentru cei care își pot permite, intelectual și financiar, să studieze în străinătate, demersul este imperativ. Indiferent dacă te întorci sau nu, experiența altui mediu educațional și profesional nu are ce să îți strice. Firește, în condițiile în care eu am decis să revin, să-mi întemeiez aici o familie și să-mi cresc aici copiii, mi-aș dori să văd în România cât mai mulți oameni bine pregătiți și bine educați. Asta nu înseamnă însă că nu-i înțeleg pe cei care aleg altfel. Oricum ar fi, mobilitatea „creierelor” este foarte benefică tuturor, inclusiv României, mai ales într-o lume din ce în ce mai „globală”, iertat să-mi fie superlativul. Participarea la o școală de vară doctorală și interdisciplinară organizată la Stanford în 2005 m-a întărit în această convingere. Tema era creșterea economică și fericirea, un subiect provocator și important, iar participarea foarte diversă. Am întâlnit acolo un bulgar care își făcea doctoratul în State, un pakistanez, o indiancă, un suedez. Nivelul discuțiilor era foarte înalt. E foarte important să avem români la acest nivel. Oricât de onorabil ar fi – munca cinstită și serioasă nu are cum să nu fie demnă de tot respectul –, nu este profitabil pe termen lung să exportăm doar forță de muncă ieftină.
SP: Ce diferente majore ati vazut intre sistemul educational romanesc si cel strain?
AP: Diferențele sunt uriașe și impun o discuție separată. Țin totuși să precizez că nu există sisteme perfecte de învățământ. În acest domeniu, oricând va fi ceva de îmbunătățit. În Italia, de pildă, hibele sunt extrem de consistente. În al doilea rând, nu întreg sistemul educațional românesc este disfuncțional. Avem școli și departamente care oferă o pregătire foarte bună, iar unii dintre profesori sunt remarcabili. Ceea ce mi se pare însă cumplit este faptul că universitățile – și avem peste o sută – s-au transformat în mașini de făcut bani prin eliberare de diplome fără acoperire. Nu vorbim despre performanță, ci despre fonduri. Iar Statul, societatea și mediul economic nu par să fie deranjate de acest lucru, ba dimpotrivă. Atâta vreme cât nu vom aplica pe bune criterii valorice și de competență, degeaba ne comparam cu alții.
SP:  Credeti ca in Romania se poate invata cu adevarat despre ceea ce inseamna sa fii om de afaceri/ economist/ finantist?
AP: În timp, sunt sigură că da. Avem oameni de afaceri, economiști și finanțiști remarcabili sau cu un potențial remarcabil. E nevoie totuși de mult efort, de un mediu favorabil și de constanță.
SP: Spre ce Universitati v-ati indruma acum copilul, daca ar avea varsta potrivita?

AP: L-aș lăsa să aleagă, în funcție de aptitudini și de aspirații. L-aș sfătui să nu facă o facultate de dragul unei diplome sau al unei mode. Important e să ajungem cu toții sănătoși până acolo.

SP:  Ce sanse are un student roman fara posibilitati financiare sa studieze in strainatate?

AP: Șansele sunt mari și în continuă creștere. Există foarte multe burse care pot fi câștigate. În afară de cele oferite de Ministerul Educației, sunt cele oferite de Agenția universitară a francofoniei, de fundații precum Fundația Soros, de universități. În plus, există diferite scheme de schimb inter-universitar sau chiar de finanțare, cum ar fi angajarea cu normă redusă pe timpul studiilor sau semnarea unui pre-contract cu un angajator dispus să suporte cheltuielile și să-l angajeze apoi pe beneficiar. Ceea ce contează este mintea din dotare, capacitatea de muncă, determinarea și un dram de noroc.

Continuare aici.