Unde ne este placa de surf pentru noul val tehnologic? (I)

20 iunie 2017

Inovaţia, automatizarea şi robotizarea nu sunt doar generatoare de productivitate şi de competitivitate a unei afaceri, ci valul care va genera cea mai puternică schismă economică și socială. Europa cu mai multe viteze reprezintă răspunsul la noua competiție globală tehnologică. Ce face România pentru a nu fi înghițit de acest val? Unde ne este placa de surf? 

image

Cum ne pregătim economia, educația, populația, societatea în ansamblu pentru lumea afacerilor și meseriilor viitorului? Ceilalți ce fac? Think-tank-ul INACO – Inițiativa pentru Competitivitate cheamă la dezbatere și acțiuni ferme. Numărul de roboți industriali din întreaga lume va crește până la aproximativ 2,6 milioane de unități până în 2019, cu un milion de unități mai mult decât în anul 2015, dar densitatea lor la mia de angajați în România este sub nivelul țărilor vecine.

„A patra Revoluţie Industrială”: provocări și oportunități

Lumea de astăzi se confruntă nu numai cu schimbări demografice și politice, dar şi cu apariţia de tehnologii inovatoare care ne situează în cea de-a „patra Revoluţie Industrială”. Aceste procese cu implicaţii sociale și economice majore prezintă avantaje, dar și inconveniente.

„Ne aflăm la începutul unei transformări globale, ce se caracterizează prin convergența tehnologiilor digitale, fizice și biologice”, declarau experţii Forumului Economic Mondial (World Economic Forum, The Global Competitiveness Report 2016-2017, http://reports.weforum.org/global-competitiveness-index/box-1-the-fourth-industrial-revolution/), „iar schimbările tehnologiilor sunt uimitoare în ceea ce privește dimensiunea acestora, viteza și domeniul de aplicare”.

Experţii Forumului Economic Mondial definesc „A patra Revoluţie Industrială” drept „trecerea la noile sisteme care sunt construite pe infrastructura revoluției digitale”, şi nu drept „emergenţa unui nou set de tehnologii.” Potrivit acestora, schimbările tehnologice se reflectă deja în standarde mai înalte de viaţă sau prin creşterea capacităţii umane în paralel cu noile modalităţi de raportare la muncă. Dat fiind că astfel de tehnologii au devenit omniprezente, ele vor modifica fundamental modul în care producem, consumăm, comunicăm, ne mişcăm, producem energie și interacționăm. Mai mult, având în vedere noile competențe în ingineria genetică și neuro-tehnologii, acestea pot avea un impact direct asupra a ceea ce suntem, asupra felului cum gândim și ne comportăm, deci pot duce la schimbări de mentalitate. Pe lângă avantajele economice, această nouă revoluție generează însă şi noi amenințări la adresa pieței muncii și viitorului muncii, afectează veniturile și securitatea geopolitică, precum și sistemele de valori sociale și etice (World Economic Forum, The Fourth Industrial Revolution, http://reports.weforum.org/global-competitiveness-index/box-1-the-fourth-industrial-revolution/).

Printre îngrijorările cele mai mari produse de inovaţie, se numără distrugerea locurilor de muncă aşa-zis „tradiţionale” şi înlocuirea acestora cu altele noi corespunzătoare schimbărilor tehnologice actuale. Acest proces de reprofilare a locurilor de muncă şi de transformare a competenţelor are implicaţii asupra veniturilor, ducând la polarizarea societăţii, afectând astfel coeziunea socială. Potrivit unui document din 2016 al Comisiei Europene, profesiile cele mai afectate sunt estimate a fi administrația, industria prelucrătoare și agricultura (Mariana Bechir, Atenţie la structura forţei de muncă: România – cea mai vulnerabilă la automatizare, 62% din locurile de muncă actuale se vor pierde / 30.05.2017, http://cursdeguvernare.ro/atentie-la-structura-fortei-de-munca-romania-cea-mai-vulnerabila-la-automatizare-62-din-locurile-de-munca-actuale-se-vor-pierde.html).

Managementul schimbărilor tehnologice prin exploatarea oportunităţilor celei de-„a patra Revoluţii Industriale” şi reducerea riscurilor este una dintre cele cinci provocări majore care vor determina evoluţia globală în următorii 10 ani şi care necesită mai multă acţiune şi atenţie, avertizează experţii Forumului Economic Mondial în ediţia din 2017 a Raportului cu privire la Riscurile globale (The World Economic Forum, The Global Risks Report 2017, 12th Edition, https://www.weforum.org/reports/the-global-risks-report-2017).

Măsura în care economiile sunt pregătite pentru „A patra Revoluție Industrială” a fost de altfel una dintre cele cinci probleme majore discutate de peste 3.000 de participanți din 100 de țări la reuniunea anuală din ianuarie 2017 a Forumului Economic Mondial, alături de consolidarea cooperării la nivel mondial, revitalizarea creșterii economice, reformarea capitalismului și restaurarea unui sentiment de identitate comună (World Economic Forum, Annual Meeting 2017: Responsive and Responsible Leadership / 17-20 January, 2017, Davos-Klosters, Switzerland, http://www3.weforum.org/docs/WEF_AM17_Report.pdf). Pe lângă această problematică, experţii Forumului Economic Mondial au atras atenţia cu privire la cele mai semnificative riscuri pe termen lung la nivel mondial, identificând inegalitatea economică, polarizarea socială și problemele de mediu printre primele trei tendințe globale care vor contura dezvoltarea globală în următorii zece ani (The Global Risks Report 2017, https://www.weforum.org/reports/the-global-risks-report-2017) şi au dedicat un raport creşterii economice, mai precis instrumentelor şi stimulentelor politice și mecanismelor instituționale ce pot fi puse în practică pentru o creștere economică favorabilă incluziunii sociale (World Economic Forum, Inclusive Growth and Development Report 2017, http://www3.weforum.org/docs/WEF_Forum_IncGrwth_2017.pdf). În plus, considerând că trecem printr-o perioadă de creștere a inegalității veniturilor, a tensiunilor sociale și politice și a unui sentiment general de incertitudine cu privire la viitor, experţii Forumului Economic Mondial au evaluat şi peisajul de competitivitate pentru 138 de economii, respectiv modul în care țările asimilează noile provocări tehnologice ale celei de-a „patra Revoluții Industriale” (World Economic Forum, The Global Competitiveness Report 2016–2017, http://www3.weforum.org/docs/GCR2016-2017/05FullReport/TheGlobalCompetitivenessReport2016-2017_FINAL.pdf).

Din cauza spectrului larg de implicaţii ale noii revoluţii tehnologice la nivelul societății, răspunsul la aceste transformări trebuie să fie integrat și cuprinzător, să implice toate părțile interesate din sistemul politic la nivel mondial, din sectorul public și cel privat până la mediul academic și societatea civilă, iar creativitatea și spiritul antreprenorial pot fi un răspuns la noile provocări tehnologice.

Pentru a fi competitive şi a-şi spori şansele de a rămâne pe piaţă, companiile trebuie să fie inovative şi, în acelaşi timp, să se adapteze cerinţelor pieţei, de proiectare a produselor şi lansare în fabricaţie în concordanţă cu cererea care este adesea fluctuantă, de a creşte diversitatea şi complexitatea produselor fără însă a face compromisuri de calitate.

„Producătorii de astăzi se confruntă cu presiunea costurilor, diversificarea tot mai mare a produselor şi cererile fluctuante. Chiar și acolo unde muncitorii sunt accesibili, noua generație de produse complexe necesită adaptabilitate la asamblare, precizie și fiabilitate care este dincolo de competențele muncitorilor umani. Pentru a fi pregătiți să răspundă acestei epoci ’high-mix’ şi ’lowvolume’, metodele de fabricație trebuie să fie flexibile și automatizate, declara Daniel Friis, Director Comercial la Direcţia de Roboți Universali (Editorial, https://ifr.org/downloads/press/02_2016/Editorial_WR_Industrial_Robots_2016.pdf).

Creşterea eficienţei şi productivității companiilor este strâns legată de capacitatea acestora de inovaţie, de implementare a noilor tehnologii software şi hardware, de automatizare şi robotizare a proceselor de fabricaţie, de adaptare la nevoile globale de evoluţie a pieţei. Altfel spus, pentru a obţine avantaje competitive, companiile vizează să producă la standarde înalte, însă fără a ridica nivelul costurilor de producţie.

Cum pot răspunde companiile provocărilor actuale generate de cea de-a patra revoluție industrială?

„Roboții industriali tradiționali continuă să evolueze pentru a satisface nevoile de automatizare de astăzi, îndeplinind sarcini multiple și având capacităţi diverse. Noi oportunități de automatizare sunt în curs de dezvoltare pentru a răspunde unor medii variabile şi semi-structurate, în special în întreprinderile mici și mijlocii.”, afirma Daniel Friis în editorialul cu privire la automatizarea industriei și utilizarea de roboți (Editorial, https://ifr.org/downloads/press/02_2016/Editorial_WR_Industrial_Robots_2016.pdf).

Potrivit lui Daniel Friis, „roboţii colaboratori” – cobots –, care lucrează alături de angajați, permit automatizarea în zone considerate cândva prea complexe sau prea costisitoare. Îşi găsesc aplicabilitate mai ales în cazul proceselor de fabricație ale IMM-urilor, facilitând producţia pe termen scurt şi reducând decalajele dintre asamblarea complet manuală și automatizarea totală. Asocierea roboților colaboratori cu roboţii industriali tradiționali permite întreprinderilor mici să concureze mai eficient.

Până în 2019, peste 1,4 milioane de noi roboți industriali vor fi instalați în fabricile din întreaga lume – aceasta este cea mai recentă prognoză a Federației Internaționale de Robotică (IFR).

Potrivit Raportului „World Robotics”, ediția 2016, Uniunea Europeană ocupă poziția de vârf în cursa automatizării globale: 65% din țările cu un număr de roboți industriali mai mare decât media la 10 000 de angajați sunt situate în UE.

Cei mai puternici factori de creștere pentru industria robotică se regăsesc în China (The International Federation of Robotics – IFR, World Robotics Report 2016: European Union occupies top position in the global automation race, Press Release, Frankfurt, Sep 29, 2016, https://ifr.org/ifr-press-releases/news/world-robotics-report-2016).

Aproximativ 70% din roboții industriali lucrează în prezent în industria de automobile, industria electrică / electronică și cea de prelucrare a metalelor. În anul 2015, cea mai puternică creștere a numărului de roboți a fost înregistrată în industria electronică, cu 18% mai mult decât în perioada anterioară. Industria metalurgică a înregistrat o creștere de 16%, iar sectorul auto 10%.

Numărul de roboți industriali din întreaga lume va crește până la aproximativ 2,6 milioane de unități până în 2019, cu un milion de unități mai mult decât în anul 2015.

Cea mai mare creștere a vânzărilor a fost înregistrată de statele din Europa Centrală și de Est: de aproximativ 25% în 2015. De asemenea, în 2016 se prognozează o rată similară de creștere (29%). Se așteaptă ca acest trend pozitiv să continue. Creșterea medie va rămâne constantă la aproximativ 14% pe an (2017-2019). Cele mai mari vânzări de roboți industriali au fost în Republica Cehă și Polonia. În perioada 2010-2015, numărul de noi instalații de roboți a crescut în Republica Cehă cu 40% (rata anuală de creștere compusă), iar în Polonia – cu 26% (CAGR).

Pe ansamblu, Statele-membre ale Uniunii Europene sunt extrem de avansate în ceea ce privește automatizarea, statistică evidențiată nu numai de densitatea numărului de roboți din industria automobilelor (jumătate din primele 10 națiuni cu cei mai mulți roboți industriali la 10.000 de angajați aparținând Uniunii Europene), dar și a industriei prelucrătoare (dintre cele 22 de țări cu o densitate a roboților peste medie, 14 fiind situate în UE).

Topul mondial al roboţilor industriali multifuncţionali la 10.000 de angajaţi din industria prelucrătoare se prezintă astfel: Republica Coreeană (531), Singapore (398), Japonia (305), Germania (301), Suedia (212), Taiwan (190), Danemarca (188), Statele Unite (170), Belgia (169), Italia (160), Spania (150), Austria (128), Franţa (127), Finlanda (126), Olanda (120), Elveţia (119), Slovenia (110), Republica Cehă (93), Australia (85), Slovacia (79), Marea Britanie (71).

Comparativ cu cea mai mare densitate a roboţilor la nivel mondial (Republica Coreeană, cu 531 de roboţi), respectiv în cadrul UE (Germania, cu 301 de roboţi industriali) sau raportată la densitatea medie de roboţi industriali la nivel mondial (de 69 la 10.000 de angajaţi din industria prelucrătoare), în România automatizarea este destul de slabă. Densitatea roboţilor industriali corespunzătoare anului 2016 era în România de 11 roboţi la 10.000 de angajaţi. Sub densitatea medie, dar deasupra României, se mai situează doar Ungaria cu 57, de roboţi 10.000 de angajaţi din industria prelucrătoare şi Polonia cu 28, iar sub capacitatea de automatizare a României sunt Croaţia, cu 5 roboți / 10.000 salariați şi Estonia – 8.

Densitatea roboților din marile economii din Europa de Vest este cu mult înaintea Chinei, țară care, prin programul „Made in China 2025”, și-a definit drept scop să devină una dintre națiunile industriale tehnologice de vârf în doar câțiva ani. Cea mai mare diferență înregistrată de China este față de Germania (301 vs. 49 unități) – cea mai mică fiind comparativ cu Marea Britanie (71 vs. 49 unități). (The International Federation of Robotics – IFR, Press Release / Sep 29, 2016, https://ifr.org/ifr-press-releases/news/world-robotics-report-2016).

Republica Coreeană se află pe locul al doilea ca piață de vânzare pentru roboți industriali (dar pe locul întâi la nivel mondial la automatizare), fiind urmată de Japonia (pe locul 3 la nivel mondial la automatizare). Numărul de unități vândute în 2015 a crescut cu 55% în Republica Coreea și cu 20% în Japonia. Împreună cu Singapore, aceste două țări conduc clasamentul economiilor globale automatizate în industria prelucrătoare. Având o situație economică stabilă, se prognozează o creștere medie anuală de 5% la vânzările de roboți între 2016 și 2019, atât în Coreea, cât și în Japonia.

Statele Unite, pe locul 8 în topul mondial în privinţa automatizării, este în prezent cea de-a patra piață majoră pentru vânzarea de roboți industriali din lume. În SUA, Canada și Mexic, numărul total al roboților industriali nou instalați a crescut cu 17%, până la un nou record de aproximativ 36.000 de unități (2015). Cu o situație economică stabilă, se poate aștepta ca America de Nord să înregistreze o creștere anuală medie de 5 până la 10% în vânzările de roboți între 2016 și 2019.

Statele Unite joacă un rol principal în ceea ce privește automatizarea în industria automobilelor. Producătorii de mașini din SUA se află pe locul trei la densitatea roboților, în urma Japoniei și Republicii Coreea (The International Federation of Robotics – IFR, Press Release / Sep 29, 2016, https://ifr.org/ifr-press-releases/news/world-robotics-report-2016).